Pagina de ISTORIE: Povestea lui Levi Strauss, un neamț emigrat în America. Fiecare dintre noi am avut cel puțin o pereche de blugi Levis în garderobă

Levi Strauss s-a născut pe 26 februarie 1829 într-o familie de evrei așkenazi din comuna Buttenheim aflată în Regatul Bavariei, fiind fiul lui Hirsch Strauss și a celei de-a doua lui soții, Rebecca Strauss.În 1847, la vârsta de 18 ani, Levi a călătorit împreună cu mama și cele două surori în Statele Unite pentru a se alătura fraților săi, Jonas și Louis, care începuseră o afacere în New York, o companie numită J. Strauss Brother & Co., ce își avea sediul în Manhattan. După ce a ajuns la New York, tânărul a lucrat ca băiat bun la toate în magazinul fraților săi, unde se vindeau ceainice, pături, diverse țesături, ace și ață.

Sora lui Levi, Fanny, și soțul ei, David Stern, s-au mutat în St. Louis, Missouri, în timp ce Levi a plecat în Louisville, Kentucky, unde vindea mărfurile fraților săi.Familia a decis apoi să deschidă o filială a magazinului pe Coasta de Vest, în San Francisco, care era centrul comercial al Goanei după Aur din California. Băiatul a ajuns acolo la începutul lunii martie 1854 și s-a alăturat familiei surorii, apoi a deschis un magazin numit Levi Strauss & Co., vânzând bunuri trimise de la New York, inclusiv îmbrăcăminte, lenjerie de pat, piepteni, poșete și batiste.

În 1872, croitorul Jacob Davis, care cumpăra adesea pânză de la magazin, i-a scris lui Strauss cerându-i să se asocieze cu el pentru a breveta și a vinde haine întărite cu nituri metalice. Aceste capse trebuiau să consolideze punctele mai fragile ale pantalanilor, cum ar fi colțurile de buzunare, Strauss a acceptat propunerea și cei doi bărbați au primit pe 20 mai 1873 brevetul american No. 139,121 pentru “îmbunătățiri în fixarea deschiderilor de buzunar”.

Davis și Strauss au experimentat diferite țesături pentru a-și fabrica pantalonii nituiti și au ajuns în cele din urmă la materialul denim atât de cunoscut astăzi.

Inițial, blugii lui Strauss erau pur și simplu pantaloni rezistenți purtați de muncitorii din fabrici, minerii, fermierii și văcarii din vestul Americii de Nord și în această perioadă pantalonii aveau două buzunare în față și unul în dreapta spate, toate fiind întările cu nituri de cupru. Micul buzunar pentru ceas, și el întărit cu nituri, a fost adăugat de Levi Strauss la sfârșitul anilor 1870.În 1901, Levi Strauss a adăugat buzunarul din stânga spate, iar acum acesta este modelul standard de blugi, cel cu cinci buzunare.

Omul de afaceri era membru al ramurii reformiste a iudaismului, a ajutat la înființarea Congregației Emanu-El, prima sinagogă evreiască din orașul San Francisco și a oferit bani mai multor organizații caritabile, inclusiv celor care se ocupau de orfani.

Levi Strauss a murit pe 26 septembrie 1902 și a fost înmormântat în Cimitirul din Colma, California, lăsând prin testament compania celor patru nepoți ai săi, Jacob, Sigmund, Louis și Abraham Stern, copiii surorii lui, Fanny. Averea sa valora la acel moment aproximativ 6 milioane de dolari, adică echivalentul a peste 147.500.000 de dolari astăzi.Cercetările privind comerțul cu materialul care se folosește la blugi arată că acesta a apărut în orașele Genova din Italia și Nîmes din Franța la sfâșitul secolului al XVI-lea. Gênes, cuvântul francez pentru Genova, poate fi originea cuvântului “blugi”. În Nîmes, țesătorii au încercat să reproducă țesătura italiană și au dezvoltat una similară, care a devenit cunoscută sub numele de denim, de la “de Nîmes”.

Țesătura de la Genova era un material textil de calitate medie și cu cost rezonabil și era folosită în general pentru haine de lucru, iar marinarii au adoptat rapid acest material deoarece aveau nevoie de haine trainice. Denimul din Franța era mai grosier, considerat de calitate superioară, și era folosit pentru articole de îmbrăcăminte gen salopete.

Termenul “blugi” a apărut pentru prima dată în 1795, când un bancher elvețian pe nume Jean-Gabriel Eynard și fratele său, Jacques, au mers la Genova, unde au deschis o afacere înfloritoare. În 1800, trupele lui Massena au intrat în oraș, iar Jean-Gabriel a fost însărcinat cu aprovizionarea lor, așa că le-a oferit uniforme croite din pânză albastră numită “bleu de Genes”.

În 1955, după ce James Dean a apărut în filmul “Rebel fără cauză” purtând blugi, pantalonii au devenit la modă în Statele Unite și treptat în întreaga lume.În Japonia, în 1977, un profesor de la Universitatea Osaka, Philip Karl Pehda, a mustrat o studentă care purta blugi în clasă, iar reacția sa a stârnit proteste generale în rândul tinerilor.

În 1992, la Roma un instructor auto în vârstă de 45 de ani a fost acuzat de violarea unei tinere de 18 ani și a fost condamnat de tribunal, dar Curtea italiană de Casație a anulat sentința în 1998, deoarece “victima purta blugi strâmți”. S-a susținut la proces că fata cu siguranță și-ar fi ajutat atacatorul să-i scoată blugii, făcând astfel violul un act consensual. Hotărârea revoltătoare a stârnit proteste pe scară largă, iar a doua zi femeile din Parlamentul italian au protestat purtând blugi și ținând pancarte pe care scria “Jeans: An Alibi for Rape”.

În 2014, un tribunal din Mumbai a decis că atitudinea unui soț față de soția sa care purta kurta (o bluză largă și lungă) și blugi încercând să o oblige să poarte sari echivalează cu un act de cruzime și poate fi motiv de divorț.

Sursa: dosaresecrete.ro https://dosaresecrete.ro/povestea-lui-levi-strauss-un-neamt-emigrat-in-america/