„Iubirea fundamentează o lume paralelă în care e aproape imposibil să trăim minut de minut“ – un dialog cu Vlad STROESCU, psihiatru
News Cluj 
Întîlnim în literatură, muzică, pictură, în toate formele de artă, de fapt, dar și în ce aflăm despre personalități din diverse domenii, povești de iubire pe care le-aș numi, generic, „imposibile“ – neîmplinite, neîmpărtășite, neuitate. Aș începe acest dialog pe tema iubirii întrebîndu‑vă dacă această „imposibilitate“ este un fel de combustibil etern pentru creația de orice fel, pentru schimbări spectaculoase de destin?
Psihiatrul din mine vede arta ca pe un spațiu vindecător, un mijloc terapeutic. Asta vine în contradicție cu, de pildă, Théophile Gautier, care zicea că orice lucru util este neapărat urît, că Arta și Frumosul nu pot avea nici un folos comun, în sensul că își sînt lor înșile scop. Artă pentru Artă. Și poate așa e, poate că arta e cel mai bun lucru pe care omul îl poate face și ea e mai presus de noi, ne supraviețuiește, are măcar o șansă la longevitate, dacă nu la eternitate. Dar cred că Arta își poate fi sieși suficientă și transcendentă, dar și să vindece în același timp. Cu siguranță sonetele lui Petrarca sînt mult mai importante pentru omenire decît ar fi fost o amuretă consumată între el și Laura, sau chiar o căsnicie fericită cu mulți copii… Dar poate că Petrarca ar fi renunțat bucuros la nemurirea pe care probabil o intuia, în schimbul unui deceniu sau unui an cu Laura… Și nu gloria și influența sînt consolarea lui Petrarca, ci însăși arta lui. Actul de a scrie vindecă, pentru că în el orice e posibil, dincolo de morală, legi sau judecăți. Îndrăznesc să spun că iubirea lui Petrarca, sau genul ăsta de iubire neîmplinită, rămîne iubire datorită artei. Altfel ar muri sau, mai rău, s-ar strica, s-ar transforma în trăiri mult mai urîte, în tînjire, disperare, durere, ură, toate lucrurile care compun cadavrul iubirii. Creația nu e alimentată de iubire, e chiar iubire care se încăpățînează să supraviețuiască și să prospere chiar și fără speranță. Chiar și cînd obiectul iubirii a murit de mult, de tînăr, ca Laura de Noves. Suferința e un catalizator, de altfel, al sublimării, cum îi zic psihologii fenomenului. În absența ei, arta e ori foarte dificilă, ori ușuratică. A poem begins with a lump in the throat, zice un mare poet. E o lecție în asta, tot așa cum și cea mai senină sau fericită operă de artă pornește de la un sîmbure de nefericire, probabil că și fericirea vieții reale e doar o rezolvare, o împlinire derivată tot dintr-o nefericire…
Se spune că există mai multe limbaje ale iubirii, care țin de personalitatea noastră, de felul în care știm să dăruim și să primim iubire. Unii sînt mai pricepuți cu vorbele, alții cu cadourile făcute sau cu timpul dedicat celuilalt. Cît de importantă este o armonizare a acestor limbaje, pentru ca o iubire să dăinuie?
Ce întrebare grea! Avem foarte multe feluri de a zice cum nu iubim, dar e foarte greu să spunem că iubim. Eu, unul, încă nu am găsit un mod de a o spune, simplu, sincer, fără ambiguități, pretenții, fără să risc să rănesc sau să fiu rănit. Și mi s-a scurs mai bine de o jumătate statistică de viață. Sper să fie mai ușor la bătrînețe, dacă o să am norocul să fiu bunic, sau măcar bătrîn. Îmi e ușor deja să le zic copiilor mei că îi iubesc, e simplu și nu am nevoie de cuvinte și nici măcar de înțelegere. Un copil nu înțelege ce înseamnă că tatăl sau mama îl iubesc, dar știe că e iubit. De aici trebuie să pornim orice analiză, doar etologii evoluționiști plasează originea iubirii în legătura genitor-pui la mamifere. Cred că traducerea asta a sentimentului în cuvinte potrivite e mai curînd o treabă de dat buruienile la o parte, de renunțat la tot ce e inutil și încărcat, la orice figură de stil. Ceea ce, în sine, e tot o artă… În fond, și cel mai frumos poem de dragoste e tot o mască, un subterfugiu. Din fericire, dragostea se descurcă fără noi. Cei pe care îi iubesc știu asta chiar și cu nepriceperea mea de a o zice. Deși sînt un analfabet al iubirii, am avut noroc. Cunosc erudiți ai iubirii mai puțin norocoși ca mine.
