1 Decembrie 1918 este una dintre datele fundamentale ale istoriei României. La Alba Iulia, reprezentanții românilor din Transilvania, Banat, Crișana și Maramureș au votat unirea acestor teritorii cu Regatul României. Momentul a încheiat un proces început în contextul destrămării imperiilor europene la finalul Primului Război Mondial.
Unirea, un proces în mai multe etape
În 1918, schimbările politice și militare din Europa Centrală și de Est au creat condițiile pentru exprimarea voinței de autodeterminare. La 27 martie/9 aprilie 1918, Sfatul Țării de la Chișinău a votat unirea Basarabiei cu România. La 15/28 noiembrie 1918, Congresul General al Bucovinei a hotărât unirea provinciei cu Regatul României.
La 1 Decembrie, la Alba Iulia, Marea Adunare Națională a adoptat rezoluția unirii Transilvaniei cu România. Au participat 1.228 de delegați cu drept de vot, alături de numeroși reprezentanți și participanți veniți din localități ale provinciei.
O decizie cu urmări istorice
Unirea nu a însemnat doar o schimbare de frontieră. Integrarea noilor provincii a presupus ani de negocieri diplomatice, reforme administrative și eforturi de armonizare legislativă. Recunoașterea internațională a noilor granițe s-a realizat prin tratatele de pace de după război.
Ziua de 1 Decembrie a devenit Ziua Națională a României după 1989. Ea amintește de un moment istoric construit prin decizii politice, mobilizare publică și aspirațiile naționale ale românilor din provinciile istorice.