Jurnalul unui profesor – Azi, nu mai poți da afară pe cel ce deranjează ora, pentru a nu-l priva de carte. În schimb, privilegiatul poate răpi celor 30 de colegi dreptul la educație și profesorului dreptul la muncă
,,Înainte, se ridicau când intra profesorul în clasă, se lipeau de zid când trecea pedagogul pe hol, nu comentau notele luate, înainte, elevii își respectau dascălii!”
Respect să fi fost oare? Oare oamenii nu pășesc pe gazonul din squar din respect pentru firele verzi sau pentru că îndemnul „Nu călcați iarba” este urmat de avertismentul: „Amendă între 1500 – 5000 de lei”?
Oare șoferul nu apasă pedala accelerației în localitate doar pentru că este responsabil, sau (și) pentru că știe c-ar putea rămâne fără permis dac-ar fi surprins de radar și oprit de polițiști?…
Azi, elevul nu mai respectă nici regulamentul și nici profesorii fiindcă știe că nu mai poate fi tras la răspundere pentru faptele sale.
Azi, nu mai poți da afară pe cel ce deranjează ora, pentru a nu-l priva de carte. În schimb, privilegiatul poate răpi celor 30 de colegi dreptul la educație și profesorului dreptul la muncă: dacă într-o zi nu vrea Dorel, nu poți face lecția…
Acum, pentru scăderea notei la purtare ar trebui ca elevul să provoace cel puțin un cutremur de 7 grade pe scara Richter sau o eclipsă totală de soare, iar de exmatriculare nu mai poate fi vorba nici dac-ar stârni Apocalipsa.
Elevii dinainte nu erau mai respectuoși, nu aveau la 15 ani mintea de la maturitate, ce aveau, în schimb, era conștiința consecințelor propriilor fapte.
Opinie apărută pe pagina de Facebook – Jurnalul unui profesor
