Jacques-Yves Cousteau şi tainele adâncurilor

Jacques-Yves Cousteau a fost un ofițer de marină, oceanograf, inventator, realizator de film și scriitor francez. El a fost una dintre cele mai cunoscute personalități din domeniile științelor naturii și ecologiei din secolul al XX-lea și a realizat numeroase expediții de cercetare a mărilor la bordul celebrei ambarcațiuni Calypso. Documentarele sale despre adâncurile mărilor au fost recompensate cu cele mai prestigioase premii internaționale, iar cărțile sale publicate au primit aprecieri dintre cele mai elogioase.
Jacques-Yves Cousteau s-a născut la 11 iunie 1910 în Saint-André-de-Cubzac, departamentul Gironde, Franța. El era fiul lui Daniel Cousteau, un avocat internațional, și al lui Elisabeth Cousteau.
Jacques-Yves a descoperit marea pe coastele mediteraneene apropiate de Marsilia, unde locuia. Ulterior, el a realizat o expediție în jurul lumii alături de colegii săi de clasă, unde a filmat locuri și personaje inedite.
În 1923, Jacques-Yves Cousteau a descris în primul și unicul său volum de autor, “O aventură în Mexic”, experiențele unei excursii pe care a făcut-o în Mexic.
După absolvirea Collège Stanislas din Paris în 1930, a fost admis la Școala Navală din Brest și a devenit ofițer canonier.
În perioada 1933-1935, a lucrat ca ofițer în serviciul de informații al marinei franceze și a avut primele sale experiențe submarine la Toulon, unde activa pe nava “Condorcet”.
Pe 12 iulie 1937, s-a căsătorit cu Simone Melchior, cu care a avut doi copii, Jean-Michel (născut în 1938) și Philippe (născut în 1940).
Ca ofițer de marină, a primit misiuni în Shanghai și Japonia în 1938, și în URSS în 1939.

În perioada celui de-Al Doilea Război Mondial, explorarea adâncurilor a devenit mai ușoară datorită invențiilor precum aparatul de filmare submarină “Rolleimarin” creat de austriacul Hans Hass, labele de înot rapid patentate de francezul Louis de Corlieu și butelia cu aer comprimat și detentor manual inventate de francezul Yves le Prieur.
În iunie 1940, familia Cousteau s-a refugiat la Megève, unde au întâlnit familia Ichac, iar Jacques-Yves și Marcel au dezvoltat o apropiere datorită pasiunii lor pentru necunoscut: primul iubea lumea acvatică, iar cel de-al doilea era pasionat de tainele muntelui.
În 1943, Cousteau și inginerul Émile Gagnan au inventat scafandrul autonom modern în timpul filmărilor pentru “Epave”, un film care le-a adus beneficii financiare considerabile.
În anul 1946, Jacques-Yves Cousteau a inventat costumul cu volum constant, fabricat din cauciuc vulcanizat, special conceput pentru scufundări prelungite în ape reci.
Tot în 1946, împreună cu Philippe Tailliez și Frédéric Dumas, Jacques-Yves Cousteau a înființat Grupul de Studii și Cercetări Submarine (GERS) la Toulon. Grupul opera nava Élie Monnier și a introdus scufundările autonome în tainele subacvatice ale Mării Mediterane și Oceanului Atlantic.
În anul 1949, Jacques-Yves Cousteau a părăsit Marina franceză pentru a înființa “Campaniile Oceanografice Franceze”, o societate care a închiriat un vechi dragor de mine transformat într-un feribot în Malta și numit Calypso, după numele nimfei care locuia pe o insulă din Marea Mediterană. Nava a fost dotată cu un laborator mobil pentru cercetări oceanografice, iar partenerii lui Cousteau în expediții au inclus, în primul rând, soția sa, Simone, fiul său cel mai mic, Philippe, și apoi numeroși oameni de știință – geologi, geofizicieni, biologi, zoologi, arheologi și ecologiști.
În următorii 40 de ani, Cousteau a explorat mările și oceanele lumii cu Calypso, efectuând cercetări și filmări subacvatice în adâncurile bogate în biodiversitate. Aceste experiențe au stat la baza peste 50 de cărți, două enciclopedii, lungmetraje și documentare.
În anul 1959, Cousteau, împreună cu inginerii Jean Mollard și André Laban, a conceput minisubmarinul SP-350, cunoscut și sub denumirea de Denise – “farfuria scufundătoare”. Acest vehicul subacvatic rotund, fără elice, propulsat de turbine cu jet de apă, putea ajunge la o adâncime de 350 de metri.
În anii 1960-1964, Cousteau a condus programele “Precontinent” I și II, care au avut ca scop studiul capacității umane de a locui într-o casă submarină. Cercetările efectuate în acest sens au stat la baza filmului “Lumea fără soare” (1964).
În anul 1965, Jacques-Yves Cousteau a construit alte două vehicule submarine: SP-500, care a atins adâncimea de 500 de metri, și SP-1000. În 1966, a patentat încă două vehicule denumite S-4000 Deepstar și S.P. 3000.
În octombrie 1966, a avut loc prima vizită a lui Cousteau în România, însoțit de Rainier al III-lea, suveranul Principatului Monaco, și de colaboratorul său de lungă date, Jean Alinat. Motivul acestei vizite a fost participarea la Adunarea Generală a Comisiei Internaționale pentru Cercetarea Științifică a Mării Mediterane (CIESMM), unde Jacques-Yves Cousteau a fost ales secretar general. Cu această ocazie, Jean Alinat a prezentat la București ultima realizare cinematografică a lui Cousteau, intitulată “Precontinent III”. Filmul relata experiența celor șase acvanauți care au trăit într-o sferă metalică ancorată la o adâncime de 100 de metri timp de 21 de zile și 17 ore, în perioada 17 septembrie-17 octombrie 1965, în largul Mării Mediterane.
În anul 1973, Cousteau, împreună cu cei doi fii ai săi, Jean-Michel și Philippe, a înființat Societatea Cousteau pentru Protejarea Vieții Acvatice, care a atras sute de mii de membri și a deschis sedii în întreaga lume.
În octombrie 1977, Cousteau a efectuat a doua sa vizită în țara noastră, propunând autorităților române să realizeze o expediție în Marea Neagră și la gurile Dunării, împreună cu Mihai C. Băcescu și dr. Alexandru Marinescu. Nava Calypso a ancorat la Constanța și a efectuat cercetări asupra gradului de poluare al Mării Negre și Dunării. Cu această ocazie, Cousteau a lansat pentru prima dată proiectul de înființare a Rezervației Biosferei Delta Dunării, dar regimul de atunci s-a opus. Proiectul a fost realizat abia în anii 1990-1992, după căderea comunismului.

La 13 noiembrie 1990, Jacques-Yves Cousteau a fost ales membru de onoare al Academiei Române, la propunerea academicianului Mihai Băcescu.
Cousteau a continuat să viziteze România pentru a realiza un film de televiziune dedicat Dunării și deltei sale, în patru episoade.
Jacques-Yves Cousteau a fost coautor al numeroaselor volume despre lumea din adâncuri și a fost autor sau coautor al unui mare număr de lungmetraje și documentare despre cercetările sale.
Cousteau a primit o serie de onoruri, premii și distincții: a fost director al Muzeului de Oceanografie din Monaco; în anul 1993, președintele Republicii Franceze l-a numit președinte al Consiliului pentru dreptul generațiilor viitoare; a fost membru al Academiei Franceze (1989), al Academiei Naționale de Televiziune, Artă și Știință din New York, precum și al unor academii și societăți științifice din întreaga lume. A fost distins cu Sierra Club John Muir Award (1976), Premiul Internațional “Pahlavi” oferit de guvernul iranian în 1977, Premiul Academiei Naționale de Televiziune, Artă și Știință din New York (1987), Medalia “Prințul Albert Ier de Monaco” (1988), Honorary Companion of the Order of Australia (26 ianuarie 1990), Premiul internațional catalan oferit de Institutul de Studii Mediteraneene din Barcelona (1991), Medalia Institutului Smithsonian (1996) și a fost distins cu titlul de Cavaler al Legiunii de Onoare. De asemenea, a primit titlul de Doctor Honoris Causa de la numeroase universități de prestigiu din întreaga lume.
Jacques-Yves Cousteau a trecut în neființă la 25 iunie 1997, la Paris, din cauza unui infarct, la vârsta de 87 de ani.
După moartea sa, organizația “Cousteau Society” și Francine Cousteau, a doua soție și văduva exploratorului, au strâns fondurile necesare pentru renovarea și întreținerea navei Calypso, care este acum dedicată expozițiilor educaționale.