Afirmația că Donald Trump ar fi cerut acces la codurile nucleare și ar fi fost refuzat de armată trebuie privită cu multă prudență, deoarece, în forma în care circulă, nu este confirmată de surse credibile. Povestea provine de la un singur om, Larry Johnson, care a susținut într-un podcast că Trump ar fi dorit să folosească aceste coduri într-o criză legată de Iran și că ar fi fost oprit de un lider militar. Problema majoră este lipsa totală a dovezilor: nu există nicio confirmare independentă din partea Pentagon, a Casei Albe sau a presei importante. Verificările făcute de fact-checkeri arată că relatarea se bazează pe o singură sursă, nu este susținută de documente sau martori și a fost amplificată mai ales în mediul online și în presa tabloidă, iar unele reacții oficiale au respins-o ca fiind nefondată.
În realitate, deși tensiunile dintre SUA și Iran sunt semnificative și includ negocieri dificile și episoade militare, nu există dovezi că s-ar fi ajuns la o situație concretă de utilizare a armelor nucleare sau la un conflict intern între președinte și armată pe această temă. Prin urmare, povestea rămâne o afirmație neverificată, cu o origine fragilă, care trebuie tratată mai degrabă ca zvon sau posibilă dezinformare decât ca fapt confirmat.
În același timp, merită înțeles cum funcționează în mod real acest sistem. În teorie, președintele Statelor Unite este singura persoană care poate ordona un atac nuclear și nu are nevoie de aprobarea Congresului sau a armatei pentru decizia inițială. Totuși, ideea unui „buton nuclear” este un mit: în practică, procesul implică o servietă specială, cunoscută ca „nuclear football”, care conține opțiuni de răspuns și proceduri stricte. Președintele deține și un set de coduri de autentificare, iar după emiterea ordinului, acesta este transmis către US Strategic Command prin intermediul Pentagonului, unde autenticitatea este verificată înainte de orice acțiune.

Sursa foto Google
Militarii sunt obligați să execute ordinele legale, însă au și responsabilitatea de a refuza un ordin dacă acesta ar încălca legea sau regulile războiului. Acest detaliu este esențial: un refuz nu poate fi bazat pe opinii sau dezacorduri politice, ci doar pe legalitate, ceea ce face ca scenariile de tipul celui descris în poveste să fie mult mai puțin probabile în absența unor dovezi solide.