Singura legătură cu civilizația este reprezentată de o scară de lemn cu o lungime de 100 de metri. Aceasta se găsește în satul Ineleț, din județul Caraș-Severin, fiind cea mai izolată localitate din România.
“După urcarea celor 100 de metri de scări, drumul nu este ușor nici de aici încolo. După scări, există o cărare prin pădure și locuitorii satului trebuie să meargă încă două ore pe jos. Chiar dacă scările au câteva decenii, ele rezistă încă și sunt folosite în fiecare zi de către locuitori. Oamenii din satul în care se poate ajunge doar cu ajutorul scării își fac cumpărăturile la un magazin situat la două ore distanță de mers pe jos.”
Satul nu beneficiază de curent electric și o investiție de stat ar presupune cheltuieli imense, având în vedere că în sat locuiesc doar câteva zeci de persoane.
Există și o biserică în sat, unde preotul vine o dată la două săptămâni urcând pe scară, precum și o școală frecventată de câțiva elevi.
Pentru localnicii mai în vârstă există o rută ocolitoare, considerată însă mai dificilă, care implică o traversare de patru ore prin pădure.
Această izolare geografică a satului Ineleț aduce cu sine numeroase provocări pentru locuitori. Lipsa curentului electric reprezintă una dintre cele mai mari dificultăți cu care se confruntă comunitatea. Deoarece investițiile necesare pentru a aduce electricitate în sat ar fi foarte costisitoare, oamenii se bazează în continuare pe sursele tradiționale de iluminat și energie, cum ar fi lămpile pe petrol și lemnele pentru încălzire.
Cu toate acestea, viața în Ineleț are și aspecte pitorești și autentice. Biserica satului, spre exemplu, reprezintă un loc important de adunare și de întărire a comunității. Preotul local face eforturi considerabile pentru a urca pe scară o dată la două săptămâni, pentru a oferi servicii religioase și a împărtăși credința cu locuitorii.
În ceea ce privește educația, satul dispune de o mică școală, unde câțiva elevi primesc educație de bază. Deși numărul elevilor este redus, această instituție reprezintă o oportunitate importantă pentru copiii din Ineleț de a-și dezvolta cunoștințele și abilitățile.
Pentru a evita scara și a ajunge în alte zone ale regiunii, există o rută alternativă prin pădure. Cu toate acestea, această cale este considerată mai dificilă și necesită aproximativ patru ore de mers pe jos.
Este o opțiune utilizată mai ales de către localnicii mai în vârstă, care sunt obișnuiți cu terenul dificil și care aleg această variantă în situațiile în care este necesar să ajungă în alte zone.
Satul Ineleț rămâne un exemplu al rezistenței și adaptării umane în fața condițiilor dificile de trai. Locuitorii continuă să-și ducă tradițiile și obiceiurile înainte, depinzând de solidaritatea și resursele limitate pe care le au la dispoziție pentru a supraviețui în această comunitate izolată.