ROMÂNIA, SINGURA ȚARĂ CARE POARTĂ NUMELE ROMEI
În anul 1700 Mitropolia Ortodoxă din Ardeal cu sediul la Alba Iulia, s-a unit cu Biserica Catolică, devenind Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică, sub conducerea Papei de la Roma, ortodoxia având centrul religios la Istanbul.
Înfăptuirea unirii religioase cu Biserica Romei, a însemnat un act epocal în istoria întregului popor român.
Prin unirea cu Roma cea străbună, mama noastră de sânge și de credință, ne-am întors acasă și am revenit la Biserica primară a lui Cristos care se numește și astăzi, așa cum s-a definit la Conciliul de la Niceea, de la anul 325: „una, sfântă, catolică și apostolică” (în limba greacă „mia, hagia, katolike kai apostolike). În limba greacă nu există termenul de „sobornicesc”, acesta fiind un termen slavon. Ori slavii s-au încreștinat la sfârșitul primului mileniu creștin.
Prin revenirea la Biserica Catolică, s-a înfăptuit reintrarea poporului român pe făgașul firesc al civilizației latine și europene. Unirea spirituală cu Roma a restaurat certificatul latinității poporului român. Introducând limba română ca limbă liturgică, Episcopul Atanasie Anghel și clerul său, au adăugat Bisericii Unite cu Roma numele de „lege românească”, în timp ce în Principatele Române, în aceeași vreme, dominau patriarhii și clericii greci, care au înlocuit treptat limba slavonă cu limba greacă, cu ajutorul clerului fanariot, înnăbușind cu totul, orice rază de cultură românească. Bisericii Greco-Catolice i se datorează culturalizarea neamului românesc prin deschiderea primelor școli sistematice cu predare în limba română, la anul 1754, de către episcopul Petru Pavel Aron.
Biserica Greco-Catolică din România a aderat la Europa Occidentală în urmă cu mai bine de 300 de ani!
Ortodoxia a fost reactivată în Transilvania în anul 1761, din ordinul Mariei Tereza, prin înființarea unei noi episcopii la Sibiu, care în anul 1864 a fost ridicată la rangul de Mitropolie. Biserica Greco-Catolică a fost majoritară în Transilvania până în anul 1948, când a fost interzisă de regimul comunist, la ordinul Moscovei. În decembrie 1989, aceasta și-a recăpătat libertatea.
În încheiere redau cuvintele filozofului român PETRE ȚUȚEA (1902-1991), supranumit “Socrate al românilor”:
“Am lăsat o cerere la Uniunea Scriitorilor să fiu înmormântat la Blaj, în Mica Romă a lui Eminescu. Am plătit slujba, clopotele, locul. Acu – sigur că la Blaj pot să fiu înmormântat şi lângă gard, că-i pământ sacru acolo… Eu sunt legat de Blaj prin concepţia mea panlatină a culturii române”. (Petre Ţuţea, “România liberă”, 7-8 decembrie 1991, p. 2)
“- Eu sunt băiat de preot ortodox, dar sunt catolicizant.
– De ce?
– De ce? Pentru că venim de la Roma, nu de la Moscova. Nu sunt ortodox deloc.
– Vă este ruşine de Ortodoxie?
– Cum să nu-mi fie, dacă nu e românească? Asta e greco-slavă. Ce-avem noi cu grecoteii şi cu
bulgarii?… Dar eu sunt cu Papa, cum spun cronicarii, ne tragem de la Râm. Restul sunt “basne”.
Aşa spune cronicarul “basne”. Păi, îmi convine să fac parte din marea familie latină, decât să fiu văr primar cu bulgarii” (Interviu publicat în “Adevărul literar şi artistic”, III, nr.145 din 6 dec.1992).
