Oamenii de știință au readus la viață un „virus „zombie” care a petrecut 48.500 de ani înghețat în permafrost, potrivit CNN.
„Vedem urmele multor, multor altor virusuri. Deci știm că sunt acolo”, spune un cercetător.
Permafrostul – care acoperă de mii de ani o cincime din emisfera nordică, fiind la baza tundrei arctice și a pădurilor boreale din Alaska, Canada și Rusia – este un strat înghețat de sol aflat sub pământ. În prezent, din cauza creșterii temperaturilor riscă să se dezghețe și să provoace apariția unor virusuri care au stat în stare latentă timp de zeci de mii de ani. Este o perspectivă care ar putea pune în pericol sănătatea animalelor și a oamenilor.
În timp ce o pandemie declanșată de o boală din trecutul îndepărtat sună ca un scenariu de film SF, oamenii de știință avertizează că riscurile, deși scăzute, nu trebuie subestimate. Iar pericolul dezghețării permafrostului nu vine doar de aici. Cercetătorii atrag atenția că în timpul procesului de dezghețare pot fi eliberate deșeuri chimice și radioactive care datează din timpul Războiului Rece, ceea ce poate dăuna vieții sălbatice și perturba ecosistemele.
„Se întâmplă multe lucruri îngrijorătoare cu permafrostul și (acest lucru) arată cu adevărat de ce este super important să-l păstrăm cât mai mult timp înghețat”, a declarat Kimberley Miner, cercetător în domeniul climei la NASA Jet Propulsion Laboratory din cadrul California Institute – California.
Ca să înțeleagă mai bine riscurile pe care le prezintă virusurile înghețate, Jean-Michel Claverie, profesor emerit de medicină și genomică la Facultatea de Medicină a Universității Aix-Marseille din Marsilia, Franța, a testat mostre de pământ prelevate din permafrostul siberian, pentru a vedea dacă particulele virale conținute sunt încă infecțioase. Aflat în căutarea a ceea ce el descrie ca fiind „virusuri zombi”, cercetătorul a găsit câteva.
Sunt constatări îngrijorătoare
În 2014, cercetătorul a reușit să reînvie un virus pe care el și echipa sa l-au izolat din permafrost, făcându-l infecțios pentru prima dată după 30.000 de ani, după ce l-au inserat în celule cultivate. Pentru siguranță însă, cercetătorul a ales să studieze un virus care putea viza doar amibele unicelulare (nu animalele sau oameni).
În 2015, același cercetător a izolat un alt tip de virus care viza, de asemenea, amibele, iar în ultimele sale cercetări, publicate pe 18 februarie în revista Viruses, Claverie și cercetătorii din echipa sa au izolat mai multe tulpini de virus din mai multe mostre de permafrost prelevate din șapte locuri diferite din Siberia, arătând că fiecare dintre ele poate infecta celule de amibă.
Ultimele tulpini reprezintă cinci noi familii de virusuri, pe lângă cele două pe care le reînviase anterior. Cea mai veche are aproape 48.500 de ani și provine dintr-o mostră prelevată dintr-un lac subteran aflat la 16 metri sub suprafață.
„Știm că sunt acolo”
Îngrijorător este că aceste virusuri care infectează amibele sunt încă infecțioși după atât de mult timp.
Claverie atrage atenția asupra faptului că oamenii privesc cercetările sale ca pe o curiozitate științifică, dar nu percep ca pe o amenințare la adresa sănătății publice.
„Considerăm aceste virusuri care infectează amibele ca fiind surogate pentru toate celelalte virusuri care s-ar putea afla în permafrost. Vedem urmele multor, multor, multor, multor altor virusuri, deci, știm că sunt acolo. Nu știm cu siguranță că sunt încă în viață. Dar raționamentul nostru este că, dacă virusurile amibelor sunt încă în viață, nu există niciun motiv pentru care celelalte virusuri să nu fie încă în viață și să fie capabile să își infecteze propriile gazde”, a declarat Claverie pentru CNN.