Lucian Popescu„băiatul de ciocolată“, sportivul cu pumni de fier care a dus boxul românesc pe cele mai înalte culmi ale succesului în perioada interbelică

Lucian Popescu devenea la numai 18 ani, în perioada interbelică, primul campion european la box profesionist din istoria României. „Băiatul de ciocolată“ era elev de liceu când a înfrânt campionul Europei la box. A ajuns, de-a lungul carierei, campion european la trei categorii.

”N-am uitat şi nu voi uita niciodată câtă mândrie adunam în inimă atunci când dăruiam ţarii mele, în trei rânduri, titlul european. Îmi dau seama că truda mea n-a fost zadarnică şi că am avut şi eu rostul meu pe acest binecuvântat pâmânt românesc”, spunea Lucian Popescu în 1973, în cartea „Băiatul de ciocolată” semnată de George Mihalache. Sunt cuvintele campionului care a făcut România cunoscută în perioada interbelică în lumea sportivă, după ce a câştigat trei titluri de campion european la box, la trei categorii.”Băiatul de ciocolată”, aşa cum a fost numit de presa vremii datorită tenului măsliniu, Lucian Popescu s-a născut pe 12 ianuarie 1912 în Bucureşti şi şi-a început activitatea de sportiv boxer în perioada liceului. A început să boxeze ca amator la vârsta de 14 ani şi după numai doi ani a debutat în liga profesionistă. A reuşit să câştige titlul naţional la categoria muscă la 16 ani. De antrenarea lui s-a ocupat Dumitru Teica, cel care i-a insuflat ambiţie, putere de muncă şi tehnici imbatabile. Teica l-a învăţat cum să-şi transforme braţul stâng în cea mai de temut armă pentru adversari .

Serios, muncitor şi ambiţios, în următori ani ai carierei tânărul boxer s-a antrenat intens. A câştigat meci şi după meci şi în 1930 a ajuns să lupte cu campionul european Kid Oliva. La meciului anului din 1930, pentru care Kid Oliva a venit special în România contra sumei de 300.000 de lei, tânărul licean din România nu părea să aibă nicio şansă. În vreme ce adversarul său cunoscuse culmile gloriei, Lucian Popescu era un elev de liceu care a venit la meci îmbrăcat în uniformă. Surpriza a fost uriaşă după ce, în ring, băiatul român l-a pus de opt ori la pământ pe campionul european venit din Franţa. Kid Oliva i-a cedat centura de campion european, abandonând în repriza a 10-a.

Numele lui Lucian Popescu a făcut înconjurul presei din Europa. În ţară, ziarele i-au elogiat victoria. “Niciodată în viaţa noastră sportivă nu ne-a fost rezervată satisfacţia înregistrării unei victorii de anvergura celei obţinute de către Lucian Popescu”, nota Gazeta Sporturilor pe 10 iunie 1930, citată în cartea dedicată marelui boxer.

Campion la categoria cocoş

Victoria împotriva lui Kid Oliva a fost doar începutul unui succes care a schimbat istoria boxului românesc. Lucian Popescu a trecut în perioada următoare la categoria cocoş şi s-a luptat pentru obţinerea titlului european cu spaniolul Carlos Flix. Meciul s-a disputat pe Arenele Romane din Bucureşti pe 19 septembrie 1931 şi, ca şi prima dată, toate pariurile l-au dat favorit pe campionul francez. După 15 runde însă supriza a venit tot din partea românului şi Lucian Popescu a devenit pentru a doua oară campion european, de data aceasta la categoria cocoş.

În martie 1932, băiatul de ciocolată pierdea titlul la Milano. Despre înfrângere, campionul român avea să povestească mai târziu, în carte: “Adevărul e că vina îmi aparţine în întregime. Luat de focul luptei, am neglijat blocajul. Dacă nu mă loveam cu capul de podea, aş fi fost în stare să reiau lupta şi poate s-o câştig”.

Revenire spectaculoasă

Meciul vieţii l-a avut în 1939, după o perioadă în care, din cauza problemelor de sănătate, cariera sa a fost considerată terminată. În iunie 1939, Lucian Popescu luptă împotriva lui Phil Dolhem, campion la categoria pană, şi îl învinge, după 15 reprize. În cartea dedicată marelui boxer de scriitorul George Mihalache, Lucian Popescu avea să spună despre acest meci: ”Voiam sa dovedesc tuturor celor care erau gata să joace tontoroiul pe mormântul fostului campion că nu mi-am spus ultimul cuvânt în boxul românesc şi că după nouă ani de zile mă simt încă în stare să reeditez performanţa de a aduce ţării mele un nou titlu continental” .

Despre celebrul meci de revenire, Ionel Teodoreanu, autorul romanului ”La Medeleni”, mare admirator al boxerului, a scris o cronică impresionantă: „Au crezut toţi – sau mai toţi – că steaua lui Lucian a apus. Şi l-au gonit şi din amintire. Căci foştii idoli trec de-a dreptul în uitare. Şi iată că Lucian a învins din nou. Dintâi l-a învins pe belgianul Dolhem, campionul Europei, luându-i titlul în luptă dreaptă. Superbă victorie! A luptat cincisprezece reprize – în box e o durată istovitoare, ca şi a maratonului – mereu treaz, mereu ager, cu ochii sclipitori de vitalitate, cu respiraţia intactă, cu picioarele sprintene jucăuşe – de căluşar -, cu muşchii necontenit ritmaţi, cu pumnii vii şi autoritari ca o ploaie de vară – victoria lui fiind evidentă încă dinainte de-a fi consacrată şi vestită, ca un proaspăt curcubeu al ploii lui. Dar şi mai mândră decât victoria asupra lui Dolhem – căci n-a învins decât un om pe altul! – e victoria lui Lucian asupra corului antic… Mulţimea – acest cor antic al destinelor – nu mai credea în Lucian. Tăcerea ei mocnea glas de prohod. Şi repriză cu repriză a început să întrezărească, să vadă, să spere, să creadă şi, învinsă, să aclame pe învingător”.

Antrenorul ”Nea Lucică”

Ultima confruntare importantă din cariera sa a avut-o în 1942 cu italianul Gino Bondavalli. A luptat până la final cu o singură mână, după ce mâna stângă i-a cedat. A pierdut titlul şi în următorii ani a mai boxat doar în câteva meciuri. După Al Doilea Război Mondial, s-a dedicat activităţii de antrenor la clubul progresul. Din ”Băiatul de ciocolată” a ajuns ”Nea Lucică”, antrenorul care a pus umărul la formarea unor nume importante din boxul românesc. Primul mare campion la box al României a murit la vârsta de 70 de ani, pe 9 decembrie 1982.