Prea bine scris articolul de către colegii de la Actual de Cluj astfel încât nu puteam decât sa îl preluăm integral în forma lui inițială.https://actualdecluj.ro/liga-isterica/
Se trage, încet, cortina, peste un nou sezon în fotbalul românesc și puține necunoscute mai rămân.
CFR Cluj, până de curând campioana ultimilor cinci ani, se va lupta cu FC U Craiova pentru un loc în Conference League. Datoare cu fotbalul, echipa feroviară excelează la circ, cu acrobatul Petrescu pe post de primadonă. Duminică seara l-a învins noua campioană Farul, venită din vacanță și după o petrecere de pomină, după nopți albe și câteva antrenamente la relanti.
Antrenorul CFR -ului a intrat în conflict cu toată lumea. A înjurat tot meciul, s-a luat de jucătorii adverși, aplaudându-l la un moment dat ironic pe Boli, care a jucat pe bune, s-a luat și de Nedelcu, de arbitri, iar la final i-a bătut obrazul lui Hagi, într-un gest de o frustrare cum rar mi-a fost dat să văd. Pe buzele lui Petrescu s-au putut citi mai multe, unele ce nu pot fi reproduse, dar altele pot și merită amintite: „să nu mai vorbești cu mine în viața ta!” , I-ar fi spus liderului Generației de Aur.
Practic, se poate înțelege din tot scandalul provocat de antrenor, că ar fi așteptat ca Farul să se dea la o parte.
De înjurături nu a scăpat nici Zoli Iasko, directorul sportiv al Farului, care, scos din sărite de comportamentul grobian al lui Petrescu, a fost gata să sară la bătaie.
Fără nici un strop de onoare, Petrescu a refuzat să apară la interviurile de după meci, transmițând prin secundul Curelea că se simte rău.
Oricâte titluri ai, oricâte trofee și conturi pline , e nejustificat să ai asemenea ieșiri.
„Mister” a găsit mereu alibiuri la non-rezultatele din acest an. S-a luat de arbitraje, a invocat numărul mare de meciuri și s-a plâns de lotul subțire pe care îl are omițând că jocul său e citit de toată lumea, că e lent, previzibil și învechit.
Acum nu va putea găsi, sub nici o formă, un argument care să-i justifice comportamentul.
Iar dacă era la un club serios din orice stat european dinspre apus, nu dinspre răsărit, era demis la cinci minute după ultimul fluier.
Petrescu s-a comportat precum un escroc prins în flagrant, care refuză să spună adevărul și anume că nu știe și nu a știut niciodată să piardă cu demnitate.
La fel cum simt și alți colegi de generație, el crede că i se cuvine tot în virtutea a ceea ce a fost, membru al așa numitei Generații de Aur.
Generația de aur e titulatura oferită, de altfel, de mass-media, în semn de respect pentru acei fotbaliști, ca o prețuire.
Petrescu uită că ar trebui să fie un exemplu pentru public, el fiind un alintat al regimului care îi proteja pe fotbaliști și le tăia căldura oamenilor de rând în mijlocul iernii. Iar oamenii l-au iubit necondiționat, fiindcă fotbalul era, într-o perioadă, o cale sigură de refulare, de evadare din cotidian.
El ar trebui să fie tributar publicului, nu invers.
Dar soarta l-a mai păsuit încă o dată, fiindcă pe stadionul „Ion Oblemenco” s-a făcut de râs Universitatea Craiova lui Neagoe (un alt tehnician cu alibiurile la buzunar), învinsă de rezervele lui Sepsi Sfântu Gheorghe.
