Boxul interbelic. Să ne readucem aminte de Aurel Toma, primul român care a boxat în Madison Square Garden.
Aurel Toma – un boxer român de succes
Aurel Toma s-a născut într-o familie numeroasă din Babadag în 1911 și a crescut în Dobrogea. În jurul anilor ’20, a plecat la București, urmându-și fratele mai mare, care deținea o cofetărie în Piața Amzei. Nu se știe exact cum și când a început să practice boxul, însă se cunoaște numele antrenorului care l-a inițiat în acest sport – Petre Alexandrescu.
Primul său meci profesionist a avut loc în iunie 1931 la București, conform Enciclopediei boxului. În ciuda staturii sale mici, Toma a impresionat prin viteza și ambiția sa. În 1936 și 1938, a devenit de două ori campion european al profesioniștilor la categoria cocoș. Alături de Lucian Popescu, triplu campion european la muscă, pana și cocoș, Toma a făcut istorie în boxul românesc și internațional în anii ’30.
După o serie de meciuri în țară, Toma a plecat împreună cu mai mulți boxeri români la Paris în decembrie 1932. În acea perioadă, condițiile de pregătire în România erau precare, iar pentru a avea o carieră în boxul profesionist, era necesar să lupți în țări cu tradiție în acest sport. Parisul reprezenta idealul pentru toți boxerii români, fiind cheia succesului, a consacrării și a îmbogățirii.
În Franța, Toma a reușit să-și facă un nume în boxul profesionist. În 1936, el a luptat pentru prima dată în SUA, urcând în ring la Madison Square Garden, iar în anii ’40 s-a mutat acolo și și-a continuat cariera. El a fost singurul boxer român care a reușit să se afirme în boxul profesionist american.
În concluzie, Aurel Toma a fost unul dintre cei mai mari boxeri români din anii ’30 și ’40. El a fost campion european de două ori la categoria cocoș și a făcut istorie în boxul românesc și internațional. Prin perseverența și talentul său, Toma a reușit să-și construiască o carieră în boxul profesionist american, devenind un model de urmat pentru tinerii sportivi din România
După ce impresionează într-un meci demonstrativ împotriva campionului mondial Victor Young Perez, Aurel Toma primește oferta de a se lupta cu filipinezul Joe Mendiola. După un meci echilibrat, arbitrii declară egalitatea, iar Toma atrage atenția presei specializate: “Toma este unul dintre cei mai buni cocoși din Europa”, scrie revista Boxe. Într-o epocă în care boxul aducea bani pentru toți, mai puțin pentru pugiliști, Toma este nevoit să accepte un meci cu francezul Maurice Huguenin, supranumit “Prințul ko-ului”, în condiții imposibile.
El este anunțat să lupte cu numai două ore înainte de începerea galei, în timp ce se afla în mijlocul antrenamentului. Chiar dacă pierde la puncte după zece reprize, Toma câștigă respectul publicului și al presei. Cotidianul L’Auto, precursorul ziarului L’Equipe, scrie că în drumul spre vestiar, “Toma a fost ovaționat de spectatori care l-au bombărdat cu flori și i-au strecurat în palme bani și ciocolată”. După ce învinge cocoșii francezi Etienne Mura și Henri Sanchez la începutul anului 1934, L’Auto constată că “Toma boxează când științific, când bătăios”, iar Praxille Gyde, campionul european la categoria muscă, uluit de forța românului, refuză să își pună centura în joc împotriva lui.
În aprilie 1934, noul său manager, Georges Leclerc, îi găsește o luptă cu titlul în joc împotriva campionului mondial la categoria muscă, Jackie Brown, la Manchester, împotriva căruia pierduse în trecut la puncte într-o luptă foarte strânsă. Cu toate acestea, Toma nu are noroc, fiind obligat să se întoarcă în țară pentru a-și îndeplini stagiul militar. Leclerc încearcă să-l ajute pe Toma intervenind la ministrul de externe român Nicolae Titulescu, care se afla la Paris, pentru a cere o amânare, dar fără succes.
După întoarcerea sa în Franța, Aurel Toma, cunoscut și ca “Tomiță”, hotărăște să devină numărul unu în Europa la box. El reușește să învingă într-un meci pe rând pe Sanchez, Barras, Perez, Pladner, Huat și chiar pe campionul mondial la muscă, Angelman. Jurnalul sportiv L’Auto îl descrie pe Toma ca fiind “unul dintre cei mai stilați boxeri din toți cei văzuți vreodată pe ring”.
În timpul meciului cu Eugene Huat, un fost campion european și mondial, industriașul Louis Renault, pentru care Toma lucra ca șofer și mecanic auto, asistă la eveniment și este impresionat de abilitățile lui Toma. După ce Toma obține o victorie decisivă la puncte, Louis Renault îl îmbrățișează pe ring și îi promite un cadou special. Trei zile mai târziu, Toma primește un automobil Renault.
Succesul continuă pentru Toma, iar seria de victorii îl face să devină un contender pentru titlul european la categoria sa, deținut de Joseph Decico. Francezul acceptă să boxeze la București pentru o bursă de 20.000 de franci, în timp ce Toma primește doar 5000. Înaintea meciului, Toma este urmărit pas cu pas de jurnaliști și admiratori, iar celebritatea sa ajunge la cote maxime. El este chiar invitat să dea lovitura de începere a meciului amical dintre Ripensia și FC Liverpool.
Toma este hotărât să aducă gloria țării sale și continuă să se antreneze intens pentru meciul cu Decico, care este programat să aibă loc în aer liber pe arena Venus din București la data de 26 iulie 1936. Din cauza vremii nefavorabile, meciul este amânat pentru ziua următoare. În cele din urmă, pe 27 iulie 1936, meciul are loc în fața a aproape 20.000 de spectatori și este transmis în direct la postul național de radio. Tatăl lui Toma asistă pentru prima dată la un meci al fiului său.
În primele două runde, lupta dintre francezul cu alura de star de cinema și românul Tomiță este echilibrată. Francezul impresionează prin viteza și tehnica sa, însă în repriza a treia este doborât de o dreaptă la barbie și se prăbușește la podea. Următoarele trei runde sunt dominate de francez, dar în runda a 11-a, Tomiță revine cu o cascadă de lovituri violente și numeroase, ceea ce îl face pe Decico să se retragă și să-și lase brațele în jos, fiind înfrânt.
Decico renunță la luptă și la titlul european, iar arena Venus devine un iad. Tomiță este proclamat campion, iar mulțimea îl aclamă cu un strigăt uriaș. După această victorie, Toma Aurel primește decorarea din partea Regelui Carol al II-lea și își începe aventura dincolo de Atlantic.
Tomiță se întoarce în Franța, unde obține încă două victorii. Visul său de a boxa în SUA îl face să renunțe la apărarea titlului european și să se îmbarce pe pachebotul Normandie, ajungând în America în decembrie 1936. În patru luni, el învinge pe Librandi, Hook, Martin și Archibald, iar informațiile despre meciurile sale ajung cu întârziere în țară, fiind transmise de către locotenentul Alexandru Papana, un bober și aviator de excepție, care era prezent la demonstrațiile aviatice din SUA și care îi transmitea succesele compatriotului său.
În urma unei cereri din partea publicului care a solicitat oprirea meciului pentru inferioritate, Richard Librandi reuşeşte să scape din mâinile lui Aurel Toma. În schimb, în meciul cu Archibald, care avea să devină campion mondial la pana în 1938, Toma câştigă la puncte şi devine primul român care boxează la Madison Square Garden, templul boxului american. După Aurel Toma, alt român a încercat să-şi construiască o carieră în SUA, Milică “Milo Theodore” Teodorescu, care a luptat în America între 1938 şi 1946, inclusiv la Madison Square Garden, dar fără prea mult succes.
Cu toate acestea, precursorul lui Aurel şi Milică este Costică Alexandrescu, cunoscut sub numele de Johnny Alex, prezentat de Gazeta Sporturilor în anii ’30 ca “primul boxer profesionist al României”. Conform enciclopediei boxului, Alexandrescu a luptat în peste 30 de meciuri între 1913 şi 1924 numai în afara României, în Franţa, Anglia, Canada şi Statele Unite. Acesta a avut relaţii tensionate cu promotorii americani, care i-au oferit burse foarte mici, viaţa scumpă, precum şi propuneri repetate, refuzate vehement, de a truca meciuri venite din partea mafiei pariurilor.
