Vindecarea prin iertare: Cum să rupeți blestemul păcatelor părinților transmise copiilor.Ce spunea Monahia Siluana Vlad
Păcatele părinţilor pot fi transmise copiilor, iar acest mecanism pare a fi un blestem. Aceasta este o realitate confirmată și de Sfânta Scriptură, pe care o putem observa în copiii care au crescut pe străzi sau în orfelinate. Cei cu care lucrez eu provin din astfel de medii și au moștenit și perfecționat păcatele părinților lor. Dar cum putem rupe acest lanț care pare a fi un blestem? Răspunsul este prin binecuvântare și iertare.Pentru a scăpa de povara păcatelor părinților, copilul trebuie să își ierte părinții și să se roage pentru iertarea lor. În primul rând, trebuie să recunoaștem că un părinte care a comis păcate, a păcătuit împotriva noastră. Trebuie să spunem: “Tatăl meu mi-a greșit, dar Doamne, vreau să am puterea de a-l ierta. Te rog, iartă-l!” De exemplu, dacă tatăl a bătut mama, acesta este un păcat care m-a rănit pe mine și mi-a afectat copilăria și viața. Dacă tatăl meu a băut și a comis păcate pentru mine, l-am urât, l-am judecat, m-a complexat, am fost batjocorit de copiii din sat, am suferit. Dar trebuie să spunem: “Doamne, iartă-l pe el” și să ne împăcăm cu tatăl nostru, să respingem păcatul din el și să iertăm suferința pe care ne-a cauzat-o. Un copil este sfâșiat pe dinăuntru atunci când își urăște părinții. Părinții sunt prezenți în noi, în trupul nostru, în celula noastră (prin ADN, așa cum spune știința), în modul nostru de a privi viața și oamenii.
Păcatul unei persoane lasă urme pe trup, pe relații și pe întreaga sa viață. Părinții sunt în noi mai mult decât ne putem imagina. Trebuie să ne eliberăm de robia păcatului moștenit,iar singura cale de vindecare este prin iertare. Nu trebuie să ne amăgim crezând că am iertat doar pentru că am uitat. Până când nu ne vindecăm în intimitatea celulei noastre de păcatul nostru, care este ura față de cel care ne-a făcut rău, prin puterea iubirii și iertării lui Hristos Dumnezeu, nu vom fi eliberați. Mulți oameni scapă de boli grave prin împăcarea cu părinții și prin iertare.
Am cunoscut un tânăr care avea un tată alcoolic și nu putea să se împărtășească din cauza acestei situații.În noaptea Învierii, când era pregătit să primească Sfânta Împărtășanie, tatăl său s-a îmbătat și a vorbit urât despre Biserică, Înviere și despre el, spunând că devine preot și că este prost, că nu există Dumnezeu. Tânărul l-a zgâlțâit și l-a împins ușor și apoi s-a simțit disperat și a venit la mine spunând: “Ce să fac? Nu mă pot împărtăși!”. I-am spus: “Copile, cum poți să nu te împărtășești? Ce spune Mântuitorul? Du-te și împacă-te cu cel care are ceva împotriva ta și apoi vino la altar. Du-te și cere-i iertare tatălui tău.” El a considerat inițial că acest lucru era imposibil, deoarece tatăl său l-a rănit. I-am spus: “Fă porunca! Du-te și împacă-te cu el, du-te și cere-i iertare că l-ai zgâlțâit. Ar fi trebuit să rabzi. Și apoi, mergi rapid să te spovedești la preot.”
Aceasta s-a întâmplat în Sâmbăta Mare, la ora 6 dimineața. Tânărul s-a dus acasă și la ora 8 dimineața s-a întors la mine complet schimbat. A spus: “Doamnă – era încă în învățământ – vă mulțumesc, mi-am găsit tatăl. Când i-am spus ‘tată, iartă-mă’, m-a luat în brațe și a început să plângă.” El și-a descoperit dragostea pentru tatăl său și a realizat că tatăl îl iubea. Tatăl știa că fiul îl disprețuiește pentru toate acțiunile lui rele, astfel că devenea și mai rău și mai abuziv, simțea nevoia să-l lovească. Fiul nu putea să-l iubească pentru că îl asocia cu răutatea pe care o vedea în el, nu putea să vadă dincolo de aceasta. Dar a făcut porunca Mântuitorului cu ce avea, cu voința sa, chiar dacă inițial a făcut-o formal, fără a simți nevoia sinceră de a cere iertare. A crezut în puterea nebună a cuvântului lui Dumnezeu. Aceasta este credința noastră.A crezut în puterea nebună a cuvântului lui Dumnezeu. Aceasta este credința noastră. Și Dumnezeu a făcut o minune. El face mereu minuni, trebuie doar să vrem să le primim.
