Vasile Ernu: Reflecții asupra Clujului melancolic, îndrăgind trecutul și privind spre viitor
Un text extraordinar scris de Vasile Ernu pe pagina personală de Facebook:
,,Înțeleg, dorești să reproduc textul pe care l-ai furnizat mai sus. Aici îl ai:
“Clujul melancolic pe care-l iubim – să nu-l pierdem.
Textul de ieri cu Untold-Cluj mi-a adus multe bătăi de cap (link comentarii).
Am zis pas la trei televiziuni. Nu am nervi pentru asta. Nu e despre Cluj ci despre Untold – Cluj nu poate fi redus la Untold. Acolo avem şi TIFF dar şi Pata Rît şi Tranzit şi Idea şi UBB & co. Şi mai suntem noi mulți care am trăit pe acolo şi mai trăim.
Mârâie Ernu, Schiop, Eniko, Giurgiu şi chiar Afrim estetic. E ceva care ne nemulțumește. Încercăm să înțelegem ce?
Clujeni de primă generație au sărit cu tema iubire şi ură: nu e despre asta. Sunt şi eu puțin clujean după 12 ani petrecuți acolo. E despre un model de dezvoltare care nu e deloc ok.
Discutăm astea pentru a pricepe: cum m-a învățat proful clujean Codoban la filosofie pe linia Spinoza – Nu râde, nu plânge, nu detesta, ci înțelege.
PR-ul agresiv din acea zonă a făcut ca orice cătun să se viseze Cluj – un coșmar. Când ajungi în Iaşi şi ei vor Cluj – te întrebi: Socola? Ce are Iaşi cu Cluj? De ce Iaşi nu vrea să fie Iaşi?
Sunt lumi diferite, cu tradiții diferite. Ar fi o catastrofă reproducerea acestui model. Am stat şi aici un 8 ani. Sunt două oraşe exemplare cu tradiţii diferite: vreau continuități – nu discontinuități. Of cât e de discutat.
În discuție nu este Clujul ideatic – un oraș unic în felul său – ci Untold şi modelul agresiv cu primăria Boc.
Sintetic asta era idea: ‘Se folosesc resursele publice ale unui oraș și se privatizează veniturile. Acest model, practic, ia captivă o infrastructură publică, un oraș, cu public cu tot: e o formă de a căpușa masiv. Și asta se face cu suportul primăriei, instituțiilor locale etc. Investiții minime – profituri maxime’.
Nu contează stânga-dreapta aici: e despre noi.
De mult nu mi-am luat atâtea laude şi înjurături simultan. Asta e un semn bun.
Visez uneori Clujul: cobor din Gruia – casa mea clujeană – unde e o liniște apăsătoare, fug la Croco să beau o cafea cu Vitale Condrat şi Calin Cotoi. Intru la Tranzit să văd dacă e tot ok cu Radu Afrim, Ilunko Neni, Elena Popa, Ofelia Popii, Alin Teglas, Romi Size.
Trec pe la Insomnia să văd dacă Gyula şi Tunde – bătrânii războinici ai Clujului – sunt ok.
Fug la Idea la Tim, Karcsi şi Cristina. Eugen e pe alături.
Trec in fugă pe la Csilla şi Peter ca la mine acasă – a fost a doua mea casă: asta nu se uită. Prietenii mei unguri care m-au salvat. Ah e şi Şuşu – Ferenc Sütő: omul zen.
Şi seara mă opresc la Music Pub să-l salut pe Erno, pe vecinul Mihai Pop cu Victraş pictrorul, pe Schiop şi Horea … şi să beau o bere rece cu Ţiki, Duţi, Pralea, Branea, Bigu, Gil, Vitalie & Cristina &… &co. Ţiki iar întârzie cu acel 6 mitologic – e singurul clujean din echipă.
În zare îl văd pe Ian şi MIhnea – Luna amară alături de Saşa Vakulovski. Pe margine sărea Cristi Grindean şi tihnit stătea Tiberiu Fărcaş luând notițe. Eugen Pănescu vrea să discutăm urbanism – nu sunt pregatit frate – ne vedem peste 15 ani la Darabani
Şi văd cum vin Codoban cu Mihali, Claude, Adi Sârbu – să încingă o discuție complicată: Sensul vieții 5 – vechiul Netflix.
Da eu vreau asta? Nu – că mă freacă Girgiu cu TIFF & co.
Şi e foarte bine aşa – lumea se schimbă dar nu toate schimbările sunt spre bine. Dărâmăm dar mai şi păstrăm – şi nu fantasme ci realități. Oraşul e un animal strașnic – frumos, rău, blând şi năzuros.
Cluj nu a început cu Untold şi nici cu TIFF, şi nici măcar cu Tranzit sau Pata Rât&UBB. Toate sunt părți ale unei contiguități: mai bune sau mai proaste.
E orașul nostru – al vostru: să-l merităm dar cum îl facem?”
