Ultimele zile ale lui Iosif Stalin între paranoia, haos și prăbușirea unui regim de teroare

Iosif Stalin, liderul care a modelat brutal secolul XX și a condus Uniunea Sovietică cu o mână de fier timp de peste trei decenii, a rămas în istorie drept unul dintre cei mai temuți dictatori ai lumii. Deși oficial a ocupat funcția de premier din 1941 până la moartea sa, în 1953, puterea sa reală a fost absolută, iar transformarea URSS într-o superputere globală s-a făcut cu prețul a milioane de vieți pierdute în foamete, epurări și represiune. Paradoxal, în ultimii ani, omul care instaurase frica în întreaga țară a trăit el însuși prizonier al unei paranoii devoratoare.

Moartea sa, survenită în martie 1953, continuă să stârnească întrebări și speculații la peste șase decenii distanță. Documentele și mărturiile rămase descriu un tablou de degradare psihică, teamă generalizată și dezordine aproape grotescă în anturajul unui lider care nu mai inspira obediență, ci panică.

Paranoia care l-a izolat complet

În ultimii ani de viață, sănătatea mintală a lui Stalin se deteriorase rapid. Vedea conspirații peste tot — de la generalii Armatei Roșii până la medicii săi personali. Un episod emblematic este acela în care doctorul Vladimir Vinogradov i-a sugerat să-și reducă ritmul de muncă. Contrariat și furios, Stalin a ordonat imediat arestarea medicului.

Declinul său tot mai evident a culminat în 1952 cu celebrul „Complot al medicilor”, o epurare în care nouă doctori renumiți au fost arestați și torturați, acuzați că ar fi încercat să asasineze lideri de la vârful partidului. Faptul că șase dintre ei erau evrei a alimentat un val de antisemitism fără precedent. Destinele lor aveau să fie, în mod ironic, salvate chiar de moartea celui care îi condamnase.

Momentul prăbușirii: Stalin găsit inconștient

Dimineața în care Stalin a fost descoperit în apartamentul său privat a rămas în memoria martorilor ca o scenă deopotrivă tragică și macabră. Zăcea pe podea, inconștient, într-o baltă de urină. Gardienii și medicii, paralizați de teamă, nu îndrăzneau să îl atingă. „Se uitau la el și tremurau”, avea să povestească ulterior Peter Lozgachev, gardianul care l-a găsit. „Trebuiau să-l examineze, dar mâinile le tremurau prea tare.”

Când s-au încumetat, în sfârșit, să intervină, au constatat o stare critică: tensiune de 210/120, paralizie pe partea dreaptă și o degradare severă a stării generale. Într-o scenă aproape absurdă, proteza dentară din platină, la care Stalin ținea enorm, a fost scăpată de unul dintre medici, înspăimântat că ar putea fi acuzat de distrugere. În ziua morții sale, Stalin mai avea doar trei dinți naturali.

Patru zile de agonie și un anturaj care nu s-a grăbit să-l salveze

Stalin a agonizat patru zile pe o canapea, în timp ce apropiații săi amânau orice intervenție medicală serioasă. Unii istorici consideră că exact crimele și epurările ordonate de el i-au determinat pe colaboratorii săi să nu facă nicio mișcare decisivă pentru a-i salva viața. Gărzile au cerut ajutor, dar, în loc de un medic, au fost chemați oficiali ai securității statului.

După aproape 12 ore de întârziere, o echipă medicală a fost în cele din urmă convocată. Însă cei mai experimentați doctori ai țării — aceia care îl trataseră în trecut — erau închiși chiar la ordinul său. Emisari au fost trimiși în grabă în închisori pentru a cere sfaturile acestor specialiști torturați, care trăiseră ani de zile sub teroarea politică instaurată de Stalin.

Moartea dictatorului a pus capăt unei epoci dominate de represiune și frică, dar ultimele sale zile au rămas simbolul perfect al unui regim care se sfâșia pe sine, paralizat de suspiciuni și teamă.

Disclaimer: News Cluj nu are contracte de publicitate cu nici un partid politic sau agenție guvernamentală direct sau sub forma unor campanii de informare. News Cluj consideră că aceste sume nu sunt nimic altceva decât un ajutor mascat care distorsionează piața media.News Cluj acceptă contracte cu partidele politice doar în perioadaPrecizare: Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice. Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal. campaniilor electorale. Publicitatea electorală marcată ca atare fiind normală pe perioada alegerilor.
#presacurata