Uca Maria Marinescu este o exploratoare care a parcurs pe pământ, la vârsta de 70 de ani, cu piciorul, echivalentul distanţei de la Pământ la Lună. Acum are 82 de ani, iar distanţa parcursă s-a dublat între timp.
În 1998 Maria Uca Marinescu revenea de pe continentul sud-american după o spectaculoasă călătorie pe urmele lui Emil Racoviţă şi ale vasului Belgica. Au urmat zeci de locuri ale planetei în căutarea omului şi a umanului, a arhetipurilor de pe cele cinci continente, din America de Nord până în America de Sud şi din Alaska până în Mongolia şi Siberia, de la Polul Nord din Antarctica până în Papua Noua Guinee, de la Polul Sud până în Africa şi Nepal, din India şi Tibet până în Europa.
Uca este prima femeie ca vârstă şi a treia din lume care ajunge într-un singur an la cei doi poli geografici ai Pământului
Maria Uca Marinescu s-a născut la 15 mai 1940, în Gheorghieni, județul Harghita. A absolvit Institutul Național de Educație Fizică și Sport în 1960. Încă din tinerețe a practicat sportul fiind Campioană Națională de Juniori la pentatlon în 1960 și apoi Campioană Națională Universitară la aruncarea discului în 1961.
Din 1961 și până în 1982 a fost antrenoare a Lotului Național de Juniori la Atletism. Până în 1997 a predat discipline sportive ca profesor. Începând din 1990, până în anul 1998, a participat la expediții în China-Tibet, Rusia-Caucaz, Canada, India, Nepal, a refăcut traseul navei „Belgica”, în echipajul căreia s-a aflat și Emil Racoviță. În 1999, a realizat o expediție africană, iar în 2000, a efectuat o călătorie pe vechile trasee ale vikingilor.
În 2000, a devenit expertă în Departamentul de Educație Olimpică a Comitetului Olimpic Român.Uca Marinescu este prima femeie din lume care a ajuns într-un singur an la cei doi Poli Geografici ai Pământului, la 61 de ani
În 2001, a reușit performanța unică de a atinge pe schiuri Polul Nord și Polul Sud. A fost cea mai vârstnică femeie din lume care a atins această performanță.
În 2003, a explorat și Australia-Tasmania. Din 2004, a călătorit în Alaska, Irlanda, Maroc, America de Sud. În 2007 și 2009, a revenit la expedițiile zonelor polare.
Maria Uca Marinescu lucrează în prezent ca președinte al Comisiei de Mediu a C.O.R.
Uca Maria Marinescu este membră a Societăţii Române de Geografie, colaboratoare a Muzeului de Ştiinţele Naturii „Grigore Antipa” şi al Institutului de Cercetări Antropologice al Academiei Române, precum şi membră a Asociaţiei Americane de Geografie. A fost invitată, pentru a ţine prelegeri, la diverse universităţi ale lumii, „Windhoec” (Namibia), „Bizerte” (Tunisia), „Pune” (India), „Fairbanks” (Alaska) etc. şi a devenit cetăţean de onoare al mai multor localităţi. A atins, după spusele proprii, cei trei poli: Nord, Sud şi Magnetic, a fost pe cinci continente, vizitând peste 100 de ţări, „plus satisfacţia de a simţi pulsul oamenilor, de a cunoaşte alţi oameni care sunt la fel ca şi noi şi în mijlocul cărora m-am simţit întotdeauna bine”.
În perioada 1990-1996, a călătorit în China, Tibet, India, Nepal şi văile caucaziene din Rusia. În 1996, a traversat Canada, de la est la vest. În 1997-1998, a parcurs singură drumul străbătut de expediţia „Belgica” spre Antarctica. În 2000 a parcurs vechile drumuri maritime europene folosite de vikingi, din Norvegia şi Islanda până în Groenlanda. În 2001 a făcut parte dintr-o expediţie internaţională care a atins Polul Nord, după ce a străbătut 116 km, în 13 zile, şi Polul Sud, după 120 km, străbătuţi în 11 zile, pe schiuri. În 2003 a explorat, printr-o expediţie solitară, Australia şi Oceania. În 2004 a ajuns singură în Alaska şi masivele Denali-Mc. Kinley şi Wrangel-St. Elias şi a escaladat gheţarii Kennicot şi Ruth. În 2005 a călătorit prin Mongolia, Buriata şi Siberia şi a escaladat, în premieră românească, masivul Altai, cu vârfuri de peste 4.000 m.
multe premii şi distincţii: Diploma de Excelenţă din partea preşedintelui României (2000), Ordinul Naţional „Pentru Merit”, în grad de Ofiţer (2000, 2002), titlurile de „Femeia anului 2002” şi cel de Maestră Emerită a Sportului (2003), pentru rezultate sportive de excepţie şi recorduri mondiale.
Uca Marinescu: „Fac parte dintr-o familie mai specială, mama fiind nepoată a marelui poet ungur Ady Endre. Româncă fiind, am învățat și limba ungară pentru a mă juca cu copiii”
Maria Uca Marinescu, citesc în online că v-ați născut pe 15 mai 1940. Tot online-ul îmi spune că pe 15 mai sărbătorim Ziua Internațională a Familiei. Sunt curioasă din ce familie vine Uca.
Fac parte dintr-o familie mai specială, mama fiind nepoată a marelui poet ungur Ady Endre, iar tatăl face parte din sufletul românilor din zona Sibiu și Miercurea Sibiului. În consecință, cele două localități, Miercurea Ciuc și Miercurea Sibiului au fost originile mele. Româncă fiind, am învățat și limba ungară pentru a mă juca cu copiii. În clasa I am fost 3 copii, iar clasa a IV-a am terminat-o alături de 5 colegi. Am terminat Liceul Român din Târgu Mureș, dar locul de joacă a fost în Munții Harghitei.
Ce se visa Uca de mic copil?
Urmărind zborul rândunelelor, îmi doream să devin cosmonaut. De asemenea, îmi plăcea foarte mult pictura. Când găseam o scândură mă apucam să o pictez. În curtea casei mele, cum găseam un cățel, o pisică, o gașcă, făceam un lucru mai puțin obișnuit, adică îi învățam poezii.
Care era limita viselor unui copil născut și crescut în Harghita, o zonă muntoasă, frumoasă?
Nu a existat o limită a visului. La școală am fost un elev de nota 10, iar în paralel cu școala făceam patinaj. Ca și program, când mă întoarceam de la școală, veneam acasă să îmi fac lecțiile, după care mergeam la patinaj, joaca cu copii afară și mers pe munte cu părinții. 2 zile pe săptămână făceam patinaj, 2 zile pian și o dată pe săptămână aveam ora de religie. Cea mai prețuită oră a mea, era când bunica mea, accepta să îmi spună o poveste. Copil fiind mai mă jucăm, mai greșeam, dar în același timp mă străduiam să fiu cuminte, pentru ca bunica să îmi spună o poveste seara la culcare. În primii 4 ani am vorbit românește, dar ieșind afară la joacă cu copiii, am fost nevoită să învăț ungurește. Mergând cu tata pe munte, am descoperit dragostea față de natură.
Uca Marinescu: „După pensionare, nu am vrut să renunț la profesorat și am găsit să predau la o școală specială”
Așadar, din punct de vedere profesional v-ați urmat chemarea?
Da! Profesional am mers spre excelență.
Cum a fost la catedră?
Copiii pe care i-am întâlnit, m-am străduit să-i formez pentru viață. După pensionare, nu am vrut să renunț la profesorat și am găsit să predau la o școală specială. Acolo am realizat cea mai mare reușită a mea. O fetiță care a suferit un accident de mășină, a fost afectată grav la cap și a necesitat o recuperare lungă. Am lucrat cu ea și după 5 săptămâni, stând față în față cu ea, i-am aruncat o minge, iar reacția ei a fost să o prindă, în condițiile în care se speria de orice mișcare, singurul lucru acceptat fiind părinții ei care o aduceau la școală de mână. Am devenit astfel, cea mai bună prietenă a ei.
În paralel cu activitatea de cadru didactic, am lucrat în cadrul Comitetului Olimpic Român, pentru pregătirea de înaltă performanță și conexiune cu comitetele olimpice din alte țări.
Ce au avut generațiile trecute diferit de contemporan?
Generația din ziua de azi, nu a reușit să își evalueze corect timpul de a învăța în domeniul unei profesii.
Ați început să călătoriți după Revoluție, greșesc? A fost dorință, curaj sau curiozitate? Sau poate puțin din fiecare?
Și înainte de Revoluție am început să plec în expedițiile mele în zone mai apropiate. Zone precum Italia, Rusia, Franța, dar și în munții și natura României.
Uca Marinescu: „În 1997 a apărut chemarea de a cunoaște oamenii și istoria din viața lor”
Se poate lua viața de la zero la 50 de ani?
În orice moment poți să îți continui viața, înțelegând mersul ei.
Ați călătorit în China, Tibet, India, Nepal și Văile caucaziene din Rusia. De ce acest traseu?
În 1990 am studiat cultura Chinei și m-am hotărât să fac Facultatea de Lingvistică, secția limba chineză și pentru că am fost o studentă ambițioasă, am primit la terminarea facultății, ca premiu, o vizită în China pentru a cunoaște istoria, cultura și viața chinezilor.
Ulterior, în 1996 ați traversat Canada, de la est la vest. Ce a stat la baza acestei expediții?
În Canada, am avut un unchi care m-a invitat să rămân la el, nu am putut să fac acest pas și atunci mi-a oferit o călătorie pentru a vizita totuși țara.Din 1997 încep expedițiile solitare. De ce singură?
Cred că atunci a apărut chemarea de a cunoaște oamenii și istoria din viața lor.
În 1999 ați traversat singură Africa, de la Sud la Nord, străbătând 11 țări. Cum este Africa?
Africa reprezintă elemente vechi ale vieții pe Pământ și dovezi că pe teritoriul ei au trecut multe populații, printre care și dacii noștri.În anul 2000, la 60 de ani ați parcurs vechile drumuri maritime europene folosite de vikingi, din Norvegia şi Islanda până în Groenlanda. Cum vă priveau oamenii să afle că buletinul indica 60, chiar dacă fizicul nu o arăta?
Peste tot în lume există oameni, iar în țările prin care am trecut, deosebirea a făcut-o comportamentul și prietenia.
Uca Marinescu: „Într-o expediţie grea, ca cea de la Polii Pământului, te gândeșți că trebuie să reușești, nu te mai poți gândi la vârstă”
Un an mai târziu, în anul 2001 ați făcut parte dintr-o expediţie internaţională care a atins Polul Nord, după ce ați străbătut 116 km, în 13 zile, şi Polul Sud, după 120 km, străbătuţi în 11 zile, pe schiuri, şi ați devenit astfel primul român, cea de-a treia femeie din lume şi prima ca vârstă, care a obţinut această performanţă. Cum se obține performanța?La obținerea unei astfel de performanțe a fost necesară o pregătire specială pe care eu am început-o de copil, iubind muntele și schiul. Prin acordarea diplomelor pentru atingerea celor 2 poli geografici, a fost o stare de extaz și care a determinat mai târziu atingerea celor 2 poli magnetici. Aș completa și cu Oymiakom din Siberia, Polul Frigului pe Pământ, care a avut -83 de grade Celsius.
Uca Marinescu este prima femeie din lume care a ajuns într-un singur an la cei doi Poli Geografici ai Pământului, la 61 de ani. V-ați fi propus atunci să vă opriți din expediții?
Într-o expediţie grea, ca cea de la Polii Pământului, te gândeșți că trebuie să reușești, nu te mai poți gândi la vârstă.Ce ați luat frumos din toate aceste expediții?
Am învățat cum să-ți trăiești viața și în Buthan. Am învățat cum poți să fii fericit.
Găsim raiul undeva pe Pământ?Da! Fiecare și-l găsește la el acasă.
De ce vă plac expedițiile de una singură?
Am vrut să cunosc oamenii și apropo, nicăieri în lume nu ești singur. Știi ceva? Eu mai am un record, cei mai mulți prieteni din lume.
Uca Marinescu: „Fiecare călătorie, l-a sfârșitul ei, m-a îmbogățit și mi-a adus fericire”
Totuși, poți fi singur și printre oameni?
Întotdeauna mi-am făcut prieteni printre oameni pe care îi păstrez și acum.A existat și „Cine m-a pus să vin, nu mai pot!”. Ce conducea la acest strigăt?
A existat, dar sunt un om puternic și a trebuit să reușesc.
Ce v-a motivat să începeți expedițiile la o vârstă așa înaintată?Am început cu expediții în țara noastră și restul Europei, după care am urmat chemarea care m-a dus în diferite locuri din lume. Fundamentul chemării îl constituie citirea cărților de istorie și geografie.
Ce au schimbat călătoriile la Uca?
Fiecare călătorie, l-a sfârșitul ei, m-a îmbogățit și mi-a adus fericire.
Ce aveți în plan pentru viitor în materie de călătorii?
Anul 2023 ar corespunde unei următoare prezențe: pentru studiul medical, în Buthan, adică țara fericirii.
Îmi spuneți despre expoziția „În jurul lumii”?Expoziția de fotografie „În jurul lumii” îmi doresc să reprezinte un model pentru viitorul României, având ca exemplu Buthanul, țara care a primit din partea ONU „Cel mai mare indice al fericirii”. Expoziția de fotografii este organizată în perioada 4-11 ianuarie 2023 la Biblioteca Academiei Romane (Calea Victoriei 125), iar deschiderea oficială va avea loc în data de 4 ianuarie.
Aveți o viață fabuloasă, aș zice eu și mulți alții. Dacă ar exista o carte după viața dumneavoastră, cum s-ar numi?
Cartea s-ar numi „Chemarea” și pentru copertă aș pune următoarea imagine.
Sursa: https://life.ro/uca-marinescu-exploatoarea-romanca-care-la-60-de-ani-a-devenit-prima-femeie-din-lume-care-a-atins-pe-schiuri-intr-un-singur-an-calendaristic-cei-doi-poli-ai-pamantului/5/