Tudor Chirilă a spus: „Nu am ajuns la această vârstă pentru a rămâne tăcut și a accepta un compromis cu răul.”
Privindu-l pe Tudor Chirilă cum urcă scările de la stația de metrou „Aviatorilor”, cu mâinile adânc în buzunarele gecii groase și fesul pe ochi, nu ai spune că este vedeta națională al cărei impact asupra publicului depășește generațiile.
Tudor Chirilă are 740.000 de urmăritori pe Facebook-ul „decrețeilor“, 236.000 pe Instagramul „Millennialilor“, 45.200 pe TikTok-ul Generației Z și un public de aproximativ 2.000.000 de oameni pe fiecare ediție a emisiunii „Vocea României“ de la Pro TV.
Dar Tudor, în calitate de actor, muzician, compozitor și showman la „Vocea României“ – acolo unde tocmai a câștigat a șasea din cele 11 ediții – reprezintă doar vârful aisbergului.
Sursa foto Google
În afacerea scenei și a reflectoarelor, Tudor Chirilă este una dintre cele mai puternice și constante voci ale societății civile. Neobosit, se află aproape singur pe contrasensul industriei de spectacol din România. Se îndreaptă spre zonele de care vedetele autohtone se feresc: zona civică, zona de atitudine, zona de implicare în viața publică. În showbiz, este incomod să ai păreri și personalitate, dar Chirilă este diferit.
Tudor Chirilă: „Cine observă elefantul din cameră, fraților?”
De ce, Tudor?, ar putea întreba cineva. Ai tot ce îți dorești: împlinire materială, familială, și faimă. De ce nu rămâi tăcut, ca ceilalți?
„Nu știu, dar mie nu mi se pare că asta e România pe care ne-o dorim. N-am ajuns până aici ca să stau tăcut și să fac compromisuri cu răul“, răspunde Tudor după câteva secunde de reflecție.
În ultimele zile, artistul a fost prezent la un flashmob în sprijinul jurnalistei Emilia Șercan și a „stricat“ momentul de glorie al Ralucăi Turcan, care a fost invitată să vorbească la dezvelirea grupului statuar dedicat disidenților Monica Lovinescu și Virgil Ierunca.
„Nu a fost ceva premeditat“, explică Tudor gestul său de la ceremonie din săptămâna trecută. Dar apoi adaugă: „Sesizează cineva elefantul din cameră, fraților? Am înnebunit?“.
În stil tipic românesc, Tudor a rămas singur atunci. Ceilalți au tăcut și au plecat capul, în timp ce el striga că este o impostoare, referindu-se la politicianul care, cu doar câteva luni înainte, îl aplauda frenetic pe turnătorul securist Constantin Bălăceanu Stolnici, în aula Academiei.
După ce a părăsit furios festivitatea de la Cotroceni, Tudor povestește că a primit SMS-uri din partea celor care tăcuseră, acum felicitându-l în secret. „Asta m-a înfuriat și mai tare. De ce n-am fost 200 care să spunem?“, întreabă el.
Tudor reprezintă, de fapt, pecetea generației sale, cea a Revoluției. Copiii și adolescenții care au trăit căderea comunismului din 1989 și înfrângerea mișcării democratice din 1990 au dobândit o capacitate extraordinară de a se opune răului și nedreptății.
Sursa foto Google
