Traversând Durerea: Găsind Puterea de a Accepta Plecarea Dragilor în Lumea Cealaltă.

Este o rană persistentă, o cicatrice emoțională care refuză să se vindece complet. Procesul de acceptare a pierderii poate dura luni sau chiar ani, iar durerea, sub formă de amintiri și sentimente copleșitoare, poate reveni ciclic, adesea intensificându-se.

Durerea mentală poate da iluzia unui moment de liniște, doar pentru a reveni cu o forță și mai puternică. Însă, în timp, aceasta poate evolua, devenind o prezență mai suportabilă, o rană care nu dispare niciodată, dar se poate atenua pe măsură ce trec anii.

Viața, așa cum este ea, cuprinde nașterea, existența și inevitabila moarte, toate fiind verigile aceluiași lanț. Această realitate universală nu face excepție pentru nimeni. În parcursul fiecărui individ, momentul înfruntării cu moartea celei mai apropiate și dragi persoane – tată, mamă, copil, soț, soție – reprezintă o experiență profundă și inevitabilă.

Acceptarea pierderii unei persoane dragi poate constitui o provocare imensă. De obicei, oamenii nu sunt pregătiți pentru astfel de momente. Evenimentele ne pot lua prin surprindere, chiar și atunci când un membru al familiei este bolnav de o perioadă îndelungată.

În primă fază, apare negarea. Tendința este de a evita recunoașterea a ceea ce s-a întâmplat. În ciuda durerii, uneori ne agățăm de prezența celui decedat în mod inconștient: încercăm să comunicăm cu el, să ne cerem iertare sau să ne exprimăm dragostea cu disperare.

2. Etapa de Acceptare

Inițial, cei îndurerați se confruntă cu dificultatea de a accepta realitatea evenimentelor. Sentimentele intense de furie, resentimente și impresia de nedreptate domină în acest stadiu. Disperarea se instalează, iar gândurile persistente despre lipsa de speranță a situației devin copleșitoare. A accepta și a încerca să faci pace cu ceea ce s-a întâmplat devine o provocare imensă.

Cel care suferă pierderea unei persoane dragi începe să se autoînvinovățească, să acuze medicii, rudele, destinul sau chiar pe cel decedat. În acel moment, uneori, nu conștientizează că evenimentul s-a produs deja și că totul este în mâinile lui Dumnezeu. Nimic din această lume nu ne aparține.

3. Existența în Durere

Primul pas este să acceptăm că durerea nu va dispărea niciodată complet. Indiferent de cât de dificil este, trebuie să ne împăcăm cu această realitate. Nu este necesar să luptăm împotriva durerii mentale, deoarece orice rezistență poate provoca o reacție. Dimpotrivă, este important să simțim, să ne conectăm cu durerea, să o lăsăm să treacă prin noi, să o ascultăm și să „trăim” această durere. Este vital să ne permitem să experimentăm aceste emoții.

Trebuie să eliberezi emoțiile acumulate, să plângi, să respiri. Permite lacrimilor să curgă.

4. Eliberarea Sufletului

Moartea survine întotdeauna subit. Este imposibil să fii pregătit pentru asta. Sufletul tău este chinuit de gânduri și sentimente că nu ai avut timp să spui ceva foarte important persoanei dragi, că nu ți-ai exprimat dragostea, că nu i-ai acordat suficientă căldură și atenție, că nu ți-ai cerut iertare și nu ai iertat-o, că lucruri rămân nespuse.

Aceste sentimente și emoții, din nefericire, nu scurtează calea spre eliberare. Suferința nesfârșită nu va schimba nimic. Trebuie să găsești puterea în tine să eliberezi sufletul celui decedat.

Dar cum poți să faci asta?

Intern, cu inima, spune la revedere persoanei iubite, eliberează-i sufletul în lumină, în lumi superioare, în Împărăția Cerurilor. Mulțumește-i pentru tot ce a făcut pentru tine în această viață.

Cel mai bun mod este să scrii scrisori.

Da, pe hârtie poți să-ți exprimi toate sentimentele care te copleșesc. Cere-ți iertare pentru gândurile, emoțiile și acțiunile tale, exprimă dragostea și recunoștința, chiar dacă relația voastră nu a fost simplă.

Câte scrisori trebuie să scrii?

Până când simți ușurare – până scapi de piatra din suflet, până când gheața se topește din inimă, până când lacrimile îmbibate în amărăciune se usucă.

5. Conștientizare și Umință

Va dura un an sau doi, poate mai mult, până când durerea pierderii începe să se atenueze treptat. În timp, sentimentele de pierdere definitivă și negare vor fi înlocuite cu amintiri frumoase și conștientizarea importanței faptului că persoana dragă rămâne în această viață atâta timp cât îți amintești de ea.

Treptat, apare conștientizarea că suntem doar oaspeți temporari AICI. Va trebui să lăsăm totul în lumea fizică la un moment dat. Va trebui să învățăm să ne despărțim de cursul obișnuit al vieții.

Supraviețuirea unei pierderi nu înseamnă uitare.

Acceptarea nu înseamnă trădare.

Mai devreme sau mai târziu, plecarea unei persoane dragi din această lume te face să privești viața într-un mod nou. Treptat, vine acceptarea că este inevitabil și conștientizarea că trecutul nu poate fi adus înapoi.

Pentru a face față pierderii unei persoane dragi, amintește-ți câteva puncte esențiale: