
Screenshot
Tatuajul sub formă de cruce, aplicat pe fruntea sau brațele fetelor din comunitățile aromâne, meglenoromâne și fârșeroți, are o semnificație mult mai profundă decât un simplu accesoriu. Acesta simbolizează o tradiție de protecție și supraviețuire, născută din nevoia de a se apăra de persecuțiile din timpul stăpânirii otomane. În acea perioadă, turcii impuneau un sistem cunoscut sub numele de „devșirme”, care consta în recrutarea de băieți pentru armata de ieniceri și fete pentru haremuri, în special din rândul populațiilor creștine balcanice, apreciate atât pentru curajul băieților, cât și pentru frumusețea fetelor.
Pentru a-și apăra copiii de acest destin, părinții acestor comunități au ales să le tatueze o cruce pe frunte, un simbol care era respins de musulmani, aceștia considerându-l inacceptabil. Astfel, copiii creștini nu mai erau vizați de acest sistem. Deși acest tatuaj modifica aspectul estetic al copilului, el reprezenta un mijloc vital de protecție, asigurându-le siguranța și păstrându-i aproape de familie.

Sursa foto Google
În plus, în anumite culturi, se credea că acest tatuaj aducea protecție împotriva deochiului și altor forțe malefice, întărind legătura dintre individ și comunitatea sa. Prin urmare, ceea ce ar putea părea un detaliu estetic neimportant este, de fapt, o dovadă a ingeniozității și rezilienței acestor popoare, care s-au luptat pentru a-și păstra identitatea și credința în fața unor vremuri dificile.