Tăcerea devenită sunet: Premiera compoziției Masa Tăcerii de Tiberiu Olah.

21 mai 1971 – Prima audiție a compoziției Masa Tăcerii de Tiberiu Olah.

La data de 21 mai 1971 a avut loc prima audiție publică a compoziției Masa Tăcerii, una dintre cele mai remarcabile lucrări simfonice ale compozitorului român Tiberiu Olah. Aceasta face parte dintr-un triptic orchestral inspirat de sculpturile monumentale ale lui Constantin Brâncuși, intitulat Ciclul Constantin Brâncuși. Cele trei piese ale ciclului sunt: Coloana infinită (1962), Poarta sărutului – Dialoguri pentru orchestră (1965) și Masa tăcerii (compusă în perioada 1967–1968, dar audiată pentru prima oară în 1971).

Sursa foto Google

Prin această trilogie, Tiberiu Olah a reușit să transpună în limbaj muzical esența operei brâncușiene – o sinteză între simplitatea arhetipală și profunzimea simbolică. În Masa Tăcerii, compozitorul evocă meditația, liniștea și solemnitatea sculpturii omonime, folosind mijloace orchestrale rafinate, cu accente de modernism și lirism abstract. Lucrarea este dominată de o atmosferă contemplativă, cu texturi sonore care sugerează echilibrul și tăcerea gravă a mesei de piatră din ansamblul de la Târgu Jiu.

Olah, cunoscut pentru talentul său de a îmbina tradiția cu avangarda, a folosit în această compoziție procedee de variație timbrală, structuri repetitive cu valențe ritualice și o armonie densă, apropiată de gândirea muzicală a secolului XX, dar ancorată în sensibilitatea estetică românească.

Sursa foto Google

Prima audiție a avut loc într-un context cultural marcat de recuperarea și valorizarea operei brâncușiene, la acel moment încă receptată cu rezerve oficiale în România comunistă. Lucrarea lui Olah a contribuit însă la reafirmarea valorii universale a creației lui Brâncuși și la consolidarea unui dialog simbolic între muzică și sculptură.

Sursa foto Google

Ciclul Constantin Brâncuși rămâne una dintre cele mai coerente și valoroase încercări de omagiere muzicală a marelui sculptor român, iar Masa Tăcerii se distinge prin forța expresivă și subtilitatea artistică cu care transfigurează în sunet tăcerea.