A fost considerat cel mai bun boxer din țară la categoria sa și unul dintre cei mai valoroși din Europa. A luptat o viață întreagă pentru un titlu național. Nu la cucerit ca sportiv, dar l-a obținut ani buni mai târziu prin elevii săi. Pentru cei pe care i-a pregătit a fost mult mai mult decât un antrenor. A fost un mentor, chiar un părinte. Vasile Mîrza, omul care a pus mănușile în mâinile multor boxeri din Cluj, a plecat din colțul ringului, pentru totdeauna. Sportul clujean a pierdut un om devotat boxului, un antrenor de excepție cu un suflet imens. Povestea lui Vasile Mîrza a început în 1956 când a participat, în calitate de spectator, la prima gală de box. Trei zile mai târziu se prezenta la sala ”Clujeana” unde avea să pregătească viitoarele performanțe. Pentru Vasile Mîrza boxul a fost dragoste la prima vedere, iar viața avea să-i dovedească adevărul ascuns dintr-o altă vorbă celebră, aceea că „dragostea dintâi nu se uită niciodată”. În cazul lui Vasile Mîrza s-a adeverit. A rămas fidel boxului peste 50 de ani.
Un colț din ringul amintirilor
Boxer de superclasa al anilor ’60, Vasile Mîrza a participat la Jocurile Olimpice de la Tokyo, din 1964. Doar ghinionul l-a privat de o medalie. Apoi a creionat destinele unor generații întregi de sportivi valoroși. Vasile Mîrza va rămâne pentru eternitate una dintre figurile proeminente ale Clujului. El rămâne în memoria celor care l-au văzut în ring drept un luptător neînfricat, care nu a știut, sau nu a vrut să facă pasul înapoi. Deși a fost mereu aproape de un titlu național, a fost eternul ocupant al poziției a doua a podiumului de premiere.Vasile Mîrza a fost declarat ”Maestru al sportului” încă din 1965. A antrenat doar cluburi din Cluj, deși nu a dus lipsă de oferte. „Electrometal” Cluj, Şcoala Sportivă „Viitorul” Cluj, „Carbochim” Cluj și CSM Cluj au fost locurile de muncă ale maestrului. Sute de sportivi l-au cunoscut, l-au iubit, l-au respectat. Dintre toți, frații Vasile și Viorel Morovan sunt ultimii sportivi care au făcut parte din cea mai tare generație de boxeri pe care a avut-o vreodată România. Au fost colegi cu Leonard Doroftei, Francisc Vaştag şi Mihai Leu. Performanțele i-au făcut mari şi au demonstrat că boxul este o artă. Viorel a plecat în Emiratele arabe Unite, unde predă arta boxului. Vasile însă, a rămas acasă. Azi este arbitru internațional de box. Și-a stăpânit cu greu emoțiile la aflarea veștii că Vasile Mîrza, omul care l-a ajutat să câștige 6 titluri de campion național, nu mai este.
Cu tristețe am aflat că maestrul meu cel dintâi, Vasile Mîrza, s-a dus. Despre Vasile Mîrza se pot povesti multe. A fost un antrenor drag nouă, pugiliștilor clujeni și nu numai. Din păcate azi vorbim la trecut despre Mîrza, despre Chendrean <<Ioan Chendrean, fost pugilist și antrenor clujean – n.a. >>, oameni extraordinari, care au marcat sportul clujean. Acum a venit timpul ca ei să se întâlnească pentru vecie. Cu plăcere îmi amintesc de întâmplări din viața boxerilor, de bancurile spuse cu atât talent de maeștrii Mîrza și Chendrean și autenticitatea glumelor făcute cu voie sau chiar și fără voie ale maestrului Mîrza. Omul ăsta chiar a știut să-și trăiască viața și la bătrânețe. Avea glumele la el tot timpul iar la capitolul povești era inegalabil. El reprezintă o parte din istoria pugilismului clujean și din viața mea. Mi-e greu să mă gândesc că nu mai este printre noi”, spune cu tristețe Vasile Morovan, poate ultimul mare campion al boxului clujean.
Amintirile maestrului povestite de elev
Boxerii pregătiți de Vasile Mîrza au învățat ceea ce este mai important în acest sport, disciplina. Nimeni nu întârzia la antrenamente, iar pregătirea începea cu alinierea sportivilor pentru salut. După terminarea antrenamentelor toți erau prieteni, ieșeau la o terasă și ascultau poveștile maestrului. ”Cea mai mare tristețe a maestrului a fost ratarea unei medalii olimpice. Am auzit poveștile despre acel turneu, de zeci de ori. De fiecare dată glasul îi tremura. Ne povestea cum s-a accidentat încă de la primul antrenament de la Tokyo. A boxat cu infiltrații cu novocaină, ca să nu mai simtă durerea. În primul tur a trecut de un sud‑coreean, Kim Lee, apoi de un egiptean, Elnahas. Apoi a venit rândul unui polonez, Grezsiak. Ne-a povestit meciul acela secundă cu secundă. L-a dominat pe polonez și ar fi trebuit să fie declarat învingător, dar jocurile de culise i-au curmat visul de a cuceri o medalie olimpică. A trebuit să se recunoască învins, deși, toată viața a susținut că a fost o înfrângere nemeritată”, povestește Vasile Morovan.
Un alt episod inedit din viața fostului antrenor Vasile Mîrza s-a petrecut în 1991 când în finala Campionatului Național la categoria semimijlocie ar fi trebuit să se înfrunte frații Vasile și Viorel Morovan. Primul era legitimat la Dinamo, în vreme de Viorel era antrenat de Mîrza la Carbochim Cluj. ”Am ajuns amândoi în finala mare, iar pe vremea aceea lumea nu știa cum să împartă titlul de campion. Astfel s-a reunit Colegiul de antrenori, de arbitri, Biroul Federal de atunci de la Federația Română de Box și s-a hotărât în unanimitate să se acorde titlul de campion ambilor sportivi. Federația Internațională de Box Amator și cea de Box Profesionist, la orice nivel, nu permit lupta între frați”, rememorează fostul boxer. Morovan avea să câștige alte cinci titluri naționale. La semimijlocie, în 1992 și 1993, de două ori pe cel al categoriei ușoară, în 1989 și 1990, iar în 1996 avea să se impună în finala categoriei mijlocie mică, devenind, cu 6 medalii de aur, cel mai titrat boxer al Clujului, alături de gloria anilor `50, Iosif Mihalik.
CARTE DE VIZITĂ
Nume: Vasile Mîrza
Data nașterii: 26.07.1943, Cluj
Activitate sportivă (1957‑1971):
vicecampion național de juniori în 1959 și 1960 la categoria ușoară
vicecampion național de seniori în 1961, 1963 la categoria semimijlocie și 1964 la categoria mijlocie mică
medaliat cu bronz la campionatul național de seniori din 1962 la categoria semimijlocie
a fost selecționat în lotul de seniori încă de la vârsta de 17 ani
a boxat pentru cluburile: CSM Cluj între 1959‑1960 și 1966‑1971 și Dinamo Bucureşti între 1960‑1966
A participat la:
Campionatul European din 1961, Belgrad
Campionatul European din 1963, Moscova
Campionatul European din 1965, Berlin
Jocurile Olimpice din 1964, Tokyo, la fiecare dintre aceste competiții clasându‑se între primii 8 sportivi
