Să ne readucem aminte de Gil Dobrică Un băiat sărac de pe malul Dunării care cântă precum Ray Charles

Gil Dobrică – destinul trist al strungarului ajuns la Conservator și devenit avocat, care și-a căpătat vocea de Ray Charles după o operație de amigdale.

Gil Dobrică (14 februarie 1946, com. Călărași, Dolj – 17 aprilie 2007, Craiova) a fost un mare și atipic solist vocal de muzică pop-rock, soul și rhythm and blues din România. A avut în repertoriu melodii proprii dar mai ales preluări după piese celebre semnate Ray Charles (al cărui admirator declarat a fost) și alți artiști de gen, printre care John Denver, a cărui piesă intitulată „Country Roads” (modificată în „Hai, acasă””) a devenit emblema stilului său muzical. Cânta cover-uri dar o făcea într-un mod fabulos, punându-și o amprentă sonoră specifică.

S-a născut la țară, în comuna olteană Călărași, județul Dolj, într-o familie cu nouă copii de pe malul Dunării, Gil fiind cel mai mic. La 14 ani, a fost luat de către fratele cel mare și a plecat la Craiova, la școala de meserii, unde a devenit strungar. Dar, după ce a început să cânte, a colindat toată țara cu Cenaclul Flacăra și cu „Serbările Scânteii Tineretului“.

Copil de țăran, dintr-o familie nu foarte înstărită, a muncit din greu de când se știa. Mărturia surorii lui, Florina, consemnată de Jurnalul Național, este elocventă: „Sâmbetele şi duminicile le stăteam cu el la şosea pe o bancă, că noi stăteam chiar aproape de şosea, a treia casă. Şi ce credeţi… eu îl ţineam in braţe, că era mic, şi mi-a căzut, şi în momentul ăla şi-a frânt mâna dreaptă. De atunci a început să facă totul cu mâna stângă şi stângaci a rămas în toate. Dar absolut în toate. Când era deja mare s-a dus la munte să schieze şi dintr-o greşeală şi-a fracturat piciorul şi a stat cu el în ghips trei luni la Predeal. Ulterior, s-a dus să cânte la munte pentru nu ştiu ce patron şi şi-a fracturat iarăşi piciorul, şi-a rupt nişte coaste şi mâna dreaptă. Era foarte priceput ân schimb la munca câmpului. Îi plăceau caii, avea un cal Mugurel. Însă el încăleca pe toţi caii, poate îl simţeau că are suflet bun. Tăticul îl lua mereu la lucrul câmpului, la cosit. Nu pregeta de la treabă. Când trebuia să-i aducă lemne mămichii, el era săritorul. Mititel cum era, fugea să ia lemne şi le aducea cu brăţucul lui ăl stâng, că nu putea cu dreapta. Mămica zicea, săraca: –Uite, ăsta e vrednic, ăilalţi sunt nişte leneşi, puturoşi. Când se ducea să ia apă, se ducea la cişmeaua Alepirei (aşa era porecla unei femei din vecini) şi aducea găleata pe jumătate plină cu mâna a stângă, că pe dreapta i-o fracturasem eu. Şi mămica zicea: -Doamne, de ce ajutor îmi este, pe ăsta-l oprim să rămână şi pentru vite şi pentru cai şi pentru pământ, căruţă… Că era foarte muncitor…”

Gil a început să cânte piese rock și soul de la 17 ani: cânta pentru studenți, pe gratis, la clubul uzinei craiovene „7 Noiembrie“, piese din repertoriul unor artiști precum Aretha Franklin, Otis Redding, Arthur Conley, Little Richard, Hendrix, Beatles sau Rolling Stones, fapt care i-a permis să se bucure de o mare popularitate în epocă. Un coleg de trupă din prima sa perioadă spune că obișnuiau să cânte în special la cârciumioara pitorească „Gardul Verde”…