România Frumoasă: Splendoarea Patrimoniului și Monumentelor ce Înfruntă Trecerea Timpului Video
În Dacia, românii au edificat primul drum suspendat, cu rămășițe care au supraviețuit până în anii ’60. Tabula Traiana, unul dintre cele zece monumente de pe acest ingenios drum, a traversat 19 secole. La începutul secolului al doilea, românii au pus bazele primelor drumuri imperiale, pavate cu piatră, pe teritoriul Daciei. Inițial, acestea au fost folosite de armatele împăratului Traian în timpul războaielor daco-romane.
Cele mai importante rute imperiale aveau punctele de start de pe malul fluviului Dunărea, unul lângă Baziaș (Caraș-Severin), unde se afla castrul Lederata, și celălalt din Orșova (Mehedinți), orașul antic Dierna. Aici, armatele romane au intrat în Dacia, traversând Dunărea pe poduri construite din vase, conform istoricilor. Căile de comunicații evitau munții Banatului, conectându-se în est și vest la Tibiscum (Caransebeș), de unde drumul imperial continua spre colonia Sarmizegetusa, trecând prin Porțile de Fier ale Transilvaniei.
De la capitala provinciei Dacia, drumurile construite de romani la începutul secolului al doilea străbăteau valea Mureșului, urcând prin Apuseni spre nordul provinciei, până la Porolissum (Moigrad), trecând prin orașele antice Apulum (Alba Iulia), Potaissa (Turda), Napoca (Cluj-Napoca). “Ca pretutindeni în imperiu, romanii au construit drumuri militare şi comerciale solide, netede şi largi”, arăta istoricul Traian Simu.
Partea cea mai dificilă a drumurilor imperiale care traversau Dacia era construită pe malul drept al fluviului, în zona Cazanelor Dunării. Drumul folosit de romani în defileu, pe o porțiune de aproximativ 40 de kilometri, a avut de-a face cu stânci uriașe și îngustarea fluviului la mai puțin de 60 de metri, ceea ce a determinat construirea drumului în munți și suspendarea acestuia cu podele din lemn pe grinzi de stejar înfipte în peretele de stâncă.
În secolul al XIX-lea, drumul de pe malul drept al Dunării era încă în uz, iar de-a lungul său se aflau zece monumente sculptate în stâncă, dintre care unele cunoscute sub denumirea de Tabula Traiana. Aceste monumente comemorau eforturile depuse în construcția drumului și aduceau omagii împăratului Traian. Tabula Traiana, cu dimensiuni de patru metri în lungime și 1,75 metri în înălțime, cioplită în piatră deasupra drumului, a rezistat 19 secole.
Cu toate acestea, în anii ’60, a trebuit să fie mutată cu 30 de metri mai sus pentru a evita înghițirea sa de către apele Dunării, odată cu construirea hidrocentralei Porțile de Fier. Această monument remarcabil, sculptat cu delfini și un vultur, amintește de realizările lui Traian și de eforturile muncitorilor romani. Cu trecerea anilor, apele Dunării au înghițit mai multe insule și vechiul drum imperial, însă Tabula Traiana rămâne ca o mărturie vizibilă pe malul sârbesc al fluviului.
Amenajarea hidroenergetică Porțile de Fier, inițiată în anii ’50 de România și Serbia, a transformat zona Cazanelor Dunării, creând un lac de acumulare pe defileul Dunării. Această schimbare a dus la înghițirea mai multor insule și a porțiunilor vechiului drum antic. Cu toate acestea, beneficiile economice aduse de proiect au fost semnificative pentru cele două state.
Astăzi, Tabula Traiana și vechiul drum imperial se regăsesc în cărți poștale și ilustrate de epocă, amintindu-ne de epoca în care romanii au construit drumuri impresionante și ingenioase în inima Daciei. Monumentul este acum o mărturie a ingeniozității și durabilității romane, care a rezistat vremurilor și transformărilor naturii.
În mijlocul anilor ’90, pe malul românesc al Dunării, în dreptul Tabulei Traiane, a fost ridicată o altă marcă impresionantă a istoriei – Chipul lui Decebal. Această sculptură monumentală, cioplită în stâncă, este una dintre cele mai mari statui din lume, având înălțimea de peste 40 de metri și lățimea de 25 de metri. Lucrarea, realizată între 1994 și 2004 de sculptorul Florin Cotarcea din Orșova, cu sprijinul unui grup de alpiniști, a fost finanțată de omul de afaceri Iosif Constantin Drăgan.
Basorelieful reprezentând regele dac Decebal a fost săpat în stâncile versantului care veghează Cazanele Dunării, având dimensiuni impresionante, cu ochi de patru metri, nas de șapte metri, și o înălțime totală de peste 40 de metri. Această creație impresionantă este o mărturie a bogatei istorii a regiunii și a luptelor dintre romani și daci, încarnate simbolic de Decebal.
În timp ce amenajarea hidroenergetică Porțile de Fier a adus beneficii economice considerabile, inclusiv în domeniul navigației și producției de energie, ea a dus și la pierderea unor părți semnificative ale patrimoniului istoric. Vechiul drum imperial și inscripțiile sale au fost înghițite de lacul de acumulare, dar Tabula Traiana și Chipul lui Decebal rămân ca mărturii impunătoare ale ingeniozității și măreției culturii romane.
Astfel, în timp ce Dunărea a modificat peisajul și a transformat regiunea, monumentele rămase sunt simboluri durabile ale ingeniozității tehnice și a înțelepciunii istorice. Ele continuă să fascineze și să amintească cu mândrie de perioada remarcabilă în care romanii au contribuit la modelarea și conectarea teritoriilor din inima Daciei.
Disclaimer: News Cluj nu are contracte de publicitate cu nici un partid politic sau agenție guvernamentală direct sau sub forma unor campanii de informare. News Cluj consideră că aceste sume nu sunt nimic altceva decât un ajutor mascat care distorsionează piața media.News Cluj acceptă contracte cu partidele politice doar în perioada campaniilor electorale. Publicitatea electorală marcată ca atare fiind normală pe perioada alegerilor.
#presacurata
