
În anii ’80, intersecția actualei străzi Regele Ferdinand cu Piața Mihai Viteazu din Cluj-Napoca era un punct urban efervescent, marcat de specificul epocii comuniste și de atmosfera industrializată a orașului. Strada Regele Ferdinand – cunoscută atunci ca Strada 30 Decembrie – era una dintre arterele principale ale centrului, intens circulată de pietoni, mașini Dacia, autobuze roșii și tramvaie vechi.

Sursa foto Google
Piața Mihai Viteazu avea deja configurarea recognoscibilă de astăzi, dominată de statuia ecvestră a voievodului, inaugurată în 1976, dar contextul urban era diferit. Clădirile istorice din jur – multe dintre ele cu fațadele deteriorate – reflectau perioada de întreținere minimă specifică regimului. În fundal, blocurile comuniste masive, ridicate în anii ’60 și ’70, completau imaginea unei piețe în care trecutul arhitectural se împletea cu viziunea standardizată a urbanismului socialist.

Sursa foto Google
Trecerile de pietoni erau adesea aglomerate, cu oameni grăbiți, muncitori, elevi în uniforme, bătrâni cu sacoșe pline cu greu, în urma cozilor lungi la magazine. Magazinele universale din zonă, cum ar fi „Sora” sau „Mercur”, atrăgeau clujenii cu vitrinele modeste și oferta restrânsă. Atmosfera era una de rutină urbană într-un oraș mare, dar cu resurse limitate, unde claxoanele, sunetul tramvaielor și anunțurile difuzoarelor din transportul public făceau parte din zgomotul zilnic.

Sursa foto Google
În ciuda austerității, intersecția era un loc de întâlnire pentru localnici și un reper central al orașului, un spațiu în care viața cotidiană pulsa între ideologia oficială și realitatea vie a orașului. Astăzi, privind înapoi, acel colț din Cluj-Napoca păstrează o încărcătură istorică puternică, fiind o fereastră către un oraș ce a trecut prin transformări radicale în ultimele decenii.

Sursa foto Google