Motivația, o forță invizibilă ce animă ființa umană, poate fi văzută ca o flacără ce ne împinge spre realizări, provocări și autodepășire. Este o călătorie personală, profund individualizată, care începe din interior și se manifestă în lumea exterioară prin acțiunile noastre. Această călătorie este influențată de două tipuri fundamentale de motivație: intrinsecă și extrinsecă.
Motivația intrinsecă izvorăște din interiorul nostru, fiind alimentată de pasiuni, curiozități și valori personale. Este acel impuls care ne conduce să facem lucruri pentru simpla plăcere sau satisfacție pe care o resimțim în realizarea lor. Artistul care pictează nu pentru faimă sau bani, ci pentru bucuria de a-și exprima creativitatea, este un exemplu viu al motivației intrinseci. Această formă de motivație este adesea legată de conceptul de „flow”, o stare de imersiune totală într-o activitate, unde timpul pare să se oprească, iar sinele și acțiunea devin unul.
Pe de altă parte, motivația extrinsecă este determinată de factori externi, cum ar fi recompensele materiale, recunoașterea sau evitarea pedepselor. Aceasta ne impulsionează să ne atingem obiectivele nu neapărat pentru satisfacția personală, ci pentru a obține un anumit rezultat sau răspuns din partea celorlalți. Un student care învață pentru a obține note bune și laude din partea profesorilor este un exemplu clasic de motivație extrinsecă. Chiar dacă este eficientă pe termen scurt, motivația extrinsecă poate să nu fie la fel de durabilă sau de împlinitoare pe termen lung ca motivația intrinsecă.
Interacțiunea dintre aceste două tipuri de motivație este complexă. În unele cazuri, motivația extrinsecă poate servi ca un catalizator pentru dezvoltarea motivației intrinseci. De exemplu, un copil care inițial învață să cânte la pian pentru a-și mulțumi părinții poate ajunge să dezvolte o pasiune autentică pentru muzică. În alte situații, prea multă motivație extrinsecă poate submina motivația intrinsecă, un fenomen cunoscut sub numele de „efectul de sufocare”.
În psihologia modernă, motivația este strâns legată de conceptul de autonomie, competență și legătură. Teoria Autodeterminării, propusă de Deci și Ryan, sugerează că satisfacerea acestor nevoi psihologice fundamentale este esențială pentru motivație și bunăstarea psihologică. Când ne simțim autonomi, capabili și conectați cu ceilalți, suntem mai motivați să acționăm și să ne atingem potențialul.
Ca o concluzie, motivația este un fenomen complex și multidimensional, care nu poate fi redus la simpla alegere între recompense externe și satisfacția interioară. Este o amprentă a căutării noastre continue pentru sens, realizare și conexiune în lumea în care trăim. Prin înțelegerea propriei noastre motivații, putem naviga mai eficient pe acest drum al vieții, găsind echilibrul între nevoile interioare și cerințele externe.
Psihologul Petre POP este absolvent al facultății de Psihologie și Științe ale educației din cadrul Universității Babeș Bolyai din Cluj-Napoca. Petre PoP este o persoană extrem de implicată în viața publică și socială a municipiului Câmpia Turzii toate sub umbrela dorinței de schimbare a urbei în bine, este fondator al publicatiei arieșnews.ro și colaborator al newscj.ro din anul 2021.
