Se vorbește tot mai mult de puterea fascinată social-media, un spațiu public virtual care se transformă pe zi ce trece într-o ,,tribună” a veridicității neverificate, un monitor oficial al administrațiilor locale și naționale, un laborator de imagistică politică, o fabrică de emoții, un tărâm al narcisismului virtual. Aproape că nu există, domeniul de activitate, instituție publică profană sau religioasă care să nu țină cont de ,,opinia publică de tip social-media”
Experiența de peste 20 de ani din politică și administrația locală mi-a oferit posibilitatea, dincolo de toate legendele și miturile controversei politice, să studiez, dar mai ales să înțeleg, apetitul individului mediocru și dispus să-și etaleze firescul domestic ca pe o performață politică, adică fabricarea murăturilor si a borcanelor cu zacuscă este mai importantă, chiar putem spune o performață, în comparație cu inteligența, competența sau probitatea profesională, atunci când sunt afișate pe Facebook, astfel banalul se dorește a fi transformat în virtute, prin optimizarea emoțiilor…si să îmi explic apetența consumatorul social-media către dramă, negativ, senzațional și controversă.
Ca psiholog sau psihiatru înveți prin ultimul an de facultate că există delir în doi, în care un membru al cuplului aderă la delirul celuilalt fără ca el să poată fi considerat bolnav psihic, spunea celebrul prof. dr. psihiatru Florin Tudose.
Supermanul digital
Orice formă comportamentală de agresivitate are la origine sentimente de frică și frustrare, în consecință, oamenii agresivi printr-un mecanism psihic de compensare își refulează angoasele personale prin atitudini și comportamente violente atât domestic cât și social. Odată cu evoluția cotidiană și dezvoltarea spațiului virtual oferit de rețelele social media, au evoluat și formele de manifestare a violentei, astfel, au luat ființă ,, bărbații” în virtual, adică acele personaje care în spatele un PC sau Smartphone sunt cei mai viteji indivizi de pe planetă, un fel de ,,Superman digital” care amenință, înjură, blesteamă, jignesc, cârcotesc, își varsă năduful propriilor neputințe… În viața reală, dacă dai fața cu ei vei rămâne siderat, sunt niște mielușei înțărcați, cu o apariție fuziformă, schimonosiți de răutatea interioară și care caută să-și ascundă privirea ca nu cumva să te iei de ei!
Patologia politică a fricii. Nu vă temeți!
Nu de puține ori mi s-a semnalat faptul că persoane implicate în proiecte publice, sociale, politice, care au fost văzuți în preajma … sau în preajma unor oameni din echipa … au fost amenințati la modul indirect s-au chiar direct. Ce este și mai interesant este faptul că sunt amenințati și proprii coechipieri.
De ce oare? Care este explicația acestui fenomen? Este cumva vorba de o patologie a fricii?
Da. Există personalități de tip nevrotic care nu funcționează decât dacă sunt în stări conflictuale, doar dacă au dușmani. Dacă aceștia nu există îi caută, îi construiesc, îi inventează, altfel nu își explică existența. Este un fel de patologie a fricii pornită din insuficiența propriului eu.
Sun-Tzu spunea: ,,Arată-te puternic atunci când ești slab și slab când ești puternic,,
Nu vă temeți! Sunt puternici și efemeri ca fumul de țigară.
Psihologul Petre POP este absolvent al facultății de Psihologie și Științe ale educației din cadrul Universității Babeș Bolyai din Cluj-Napoca. Petre PoP este o persoană extrem de implicată în viața publică și socială a municipiului Câmpia Turzii toate sub umbrela dorinței de schimbare a urbei în bine, este fondator al publicatiei arieșnews.ro și colaborator al newscj.ro din anul 2021.