Parteneriatul strategic România–Ucraina, semnal geopolitic pentru Ungaria și consolidare a securității regionale..

Potrivit istoricului Armand Goșu, semnarea parteneriatului strategic dintre România și Ucraina nu reprezintă doar un gest diplomatic între două state vecine, ci și un mesaj politic transmis indirect Budapestei. Prin apropierea de București, Kievul sugerează elitei politice maghiare că o relație mai cooperantă cu Ucraina ar putea aduce beneficii concrete comunității maghiare din această țară. Ideea de bază este că drepturile minorităților depind într-o mare măsură de climatul politic dintre statele implicate. Dacă guvernul ungar ar adopta o atitudine mai puțin conflictuală față de Kiev, ar putea negocia mai eficient extinderea drepturilor lingvistice pentru maghiarii din Transcarpatia, instituționalizarea unor simboluri culturale – cum ar fi o zi a limbii maghiare – sau o reprezentare mai puternică în administrația locală și în sistemul educațional. În schimb, retorica critică a Budapestei față de Kiev și blocajele politice din cadrul Uniunii Europene reduc considerabil spațiul de negociere.

În analiza lui Goșu, vizita președintelui ucrainean Volodimir Zelenski la București are și o dimensiune legată de politica internă din Ungaria. Ucraina a devenit un subiect central în campania electorală ungară, iar guvernul de la Budapesta utilizează frecvent tema drepturilor minorității maghiare din Ucraina pentru mobilizarea electoratului. Tensiunile dintre Kiev și Budapesta sunt amplificate și de pozițiile adoptate la nivel european, unde Ungaria, uneori împreună cu Slovacia, a blocat sau a amenințat că va bloca diferite forme de sprijin financiar pentru Ucraina. În acest context, Kievul încearcă să își consolideze relațiile cu alți vecini, precum România, pentru a compensa dificultățile din relația cu Budapesta.

Sursa foto Google

În opinia istoricului, România a reușit să obțină anumite concesii din partea Ucrainei în privința drepturilor comunității românești, mai ales în domeniul educației și al identității culturale. Aceste progrese au fost posibile deoarece Bucureștiul a adoptat o abordare diplomatică bazată pe cooperare, oferind sprijin politic, economic și militar Ucrainei. În același timp, parteneriatul strategic depășește problema minorităților și include o cooperare mai amplă, care vizează proiecte comune în domeniul apărării – inclusiv producția de sisteme militare precum dronele –, colaborare energetică și dezvoltarea infrastructurii regionale, dar și coordonare politică în cadrul Uniunii Europene și al NATO. Astfel, relația dintre cele două state este gândită ca o componentă importantă a securității regionale pe termen lung, nu doar ca o formă temporară de sprijin în contextul războiului.

Goșu formulează însă și o critică la adresa elitei politice românești, susținând că mulți decidenți de la București cunosc prea puțin realitatea comunității românești din Ucraina. El sugerează că puțini lideri sau consilieri guvernamentali au vizitat efectiv satele din regiunile Cernăuți sau Odesa pentru a înțelege situația vorbitorilor de limbă română. Observația sa scoate în evidență o problemă mai largă: politica față de diaspora istorică este adesea formulată la nivel declarativ, fără un contact direct și constant cu comunitățile pe care ar trebui să le reprezinte.

Sursa foto Google

În ansamblu, interpretarea lui Armand Goșu sugerează că vizita lui Zelenski în România face parte dintr-un proces mai amplu de repoziționare geopolitică în Europa de Est. Prin consolidarea parteneriatului cu Bucureștiul, Ucraina își întărește alianțele regionale în contextul războiului cu Rusia, transmite Ungariei că o politică mai cooperantă ar putea aduce beneficii minorității maghiare și, în același timp, contribuie la creșterea rolului României în arhitectura de securitate a flancului estic al NATO.