O cetățeancă română trece printr-o experiență extrem de dificilă după ce a primit o sentință de 13 ani de închisoare în China.

Alina Irina Apostol, o femeie română de 28 de ani, se găsește într-o situație extrem de dificilă în China, unde a fost condamnată la o pedeapsă de 13 ani de închisoare pentru infracțiuni legate de fraudă cu cardul de credit. Povestea sa tragică a atras atenția lui Marius Balo, un alt român care a trăit opt ani în închisorile chinezești. Acesta a lansat un apel disperat către autoritățile române pentru a interveni și a salva viața tinerei.

Alina Irina Apostol a fost arestată în provincia Fujian din estul Chinei în decembrie 2017 și a fost găsită vinovată de infracțiuni legate de fraudă cu cardul de credit. La momentul arestării sale, avea doar 28 de ani și a trebuit să trăiască o experiență extrem de traumatizantă, petrecând mai mult de un an și jumătate în detenție preventivă, unde a fost supusă abuzurilor și a suferit în condiții inumane.

Pe data de 15 iulie 2019, ea a fost condamnată la o pedeapsă extrem de grea, de 13 ani și jumătate de închisoare, fiind nevoită să lucreze în sistemul de muncă forțată în închisorile chinezești, cunoscute pentru condițiile dure de detenție.

Marius Balo, care a petrecut opt ani în închisorile din China, face un apel înduioșător către autoritățile române, solicitându-le să intervină și să aducă tânăra Alina înapoi în țară. El subliniază că Alina este condamnată injust și suferă în mod deplorabil în închisorile chinezești, unde condițiile de detenție sunt cumplite.

Mesajul lui Marius Balo:
“Iubiți prieteni,
Numele meu este Marius Balo, sunt teologul clujean care a fost închis timp de 8 ani de zile în China comunistă. M-am întors acasă în urmă cu un an și jumătate și astăzi doresc să vă vorbesc despre un alt cetățean român, o tânără din București care suferă în continuare, întemnițată acolo fără ca statul român să facă ceva pentru ea.
Alina Irina Apostol avea 28 de ani când a fost arestată în provincia Fujian din estul Chinei în data de 21 decembrie 2017 și acuzată de fraudă cu cardul de credit. Absolventă a Facultății de Litere, Alina era traducătoare într-o firmă condusă de trei persoane: un cetățean chinez, un român și un turc.
După un an și jumătate de arest preventiv, timp în care a fost torturată psihic în fiecare zi și forțată să trăiască în condiții pe care noi, oamenii de rând ai unei țări civilizate nu ni le putem imagina, este condamnată pe nedrept în data de 15 iulie 2019 la 13 ani și jumătate de închisoare și înregimentată în sistemul odios de muncă forțată al închisorilor chinezești. Mai are de executat aproape 8 ani de zile, atât cât am pătimit eu în închisorile chinezești. Sunt convins că nu va supraviețui.
Tatăl ei m-a sunat în aprilie anul trecut, chiar a doua zi după ce m-am întors în țară. Îi simțeam suferința în glas. Singurul copil. Mi-a spus povestea întregului necaz, mi-a trimis fotografii, acte și sentința de condamnare. Am înlemnit citind fraze aproape identice cu cele din propria mea sentință. O farsă de proces și o sentință monstruoasă, echivalentă în România cu o condamnare pe viață. Pentru nimic.
I-am spus că singura șansă a Alinei de a supraviețui este ca toate aceste informații să fie făcute publice iar presa și societatea să pună presiune pe Ministerul Justiției pentru a o transfera acasă. Exact așa s-a procedat în cazul meu și în doar trei luni de zile transferul meu în țară a fost aprobat de autoritățile chineze. Totul s-a rezolvat în doar trei luni. Alina suferă acolo mai bine de cinci ani fără să o ajute nimeni.
Pe Dl Laurențiu Apostol, tatăl Alinei, l-am cunoscut anul trecut în august, în momentul în care mă apropiam de București, în Pelerinajul meu de 2922 de km parcurși pe jos prin țară, un km pentru fiecare zi pe care am petrecut-o întemnițat în China comunistă. M-a
sunat cu marea rugăminte să vin să stau o noapte și la el.
Casa părintească, casa bunicilor Alinei, se află într-un sat liniștit la 30 de km de București. Aici a copilărit Alina, printre curci și curcani, printre smochine și viță de vie, un tărâm de basm, tărâmul magic în care se naște veșnicia. Acum, aceste amintiri frumoase sunt cel mai probabil singurul lucru care o ajută să înfrunte o nouă zi de chin în temniță.
Am dormit în camera ei. O fotografie înrămată, ultima probabil dinainte de arestare, stătea cuminte pe noptieră. Alina este atât de frumoasă încât camera ar rămâne luminată chiar dacă aș stinge lumina. Alte fotografii de-ale ei stăteau atârnate pe pereți și pe
laviță. Patul era moale și așternuturile apretate miroseau a prospețime. Prospețimea unei nopți de vară.

În aceeași zi, Ministrul Justiției a fost informat despre situația mea și a contactat Ministerul Afacerilor Externe pentru coordonarea eforturilor României, atât din punct de vedere juridic, cât și diplomatic, în ceea ce mă privește.

Ulterior, într-o postare pe pagina ei de Facebook la data de 20 septembrie 2019, Ministrul a anunțat că a primit o delegație chineză la București și a avut discuții referitoare la transferul meu în România:

La mai puțin de trei luni de la acea dată, conducerea închisorii unde eram detenționat m-a informat că transferul meu în România a fost aprobat de către Ministrul Justiției din China. După primirea acestei veste, am confirmat și am semnat pe decizia de aprobare. Rămânea doar ca Poliția Interpol să mă preia și să mă aducă acasă.

Ulterior, pe 26 august a anului trecut, am făcut cunoscut public cazul Alinei în premieră în cadrul emisiunii “Legile Puterii” de la Realitatea TV. Înregistrarea acelei emisiuni poate fi vizionată aici:

A doua zi, Ministrul Justiției, domnul Cătălin Predoiu, a emis un comunicat de presă în care a menționat ca motiv în calea transferului faptul că Alina ar trebui să plătească o amendă în valoare de 400.000 de yuani chinezești (aproximativ 50.000 de euro) pentru a fi eligibilă pentru transfer. Această situație a fost prezentată cu o gravitate excesivă, de parcă statul român ar fi afectat de această sumă de 50.000 de euro. Această sumă poate fi achitată de către stat, iar ulterior, Alina poate rambursa suma după ce se întoarce acasă, atunci când i se vor pune popriri pe conturi până la achitarea datoriei către stat. Tatăl Alinei a vândut deja apartamentul fiicei din București și este pregătit să plătească amenda.

Între timp, la data de 08.03.2023 prin sentința penală nr. 45/F, Curtea de Apel București admite sesizarea formulată de Parchet și dispune transferarea Alinei într-un penitenciar din România pentru executarea pedepsei însă adaptează pedeapsa aplicată de autoritățile chineze, de la 13 ani și jumătate la 9 ani și patru luni.
În termeni laici acest demers se numește „echivalarea sentinței” și este una dintre condițiile puse de autoritățile chineze pentru transfer. La fel mi-a fost echivalată și mie, am fost condamnat și în România tot la opt ani de închisoare. Asta înseamnă echivalare, sentințele trebuie să fie echivalente pentru a primi acceptul pentru transfer al autorităților chineze.
Sentința ei inițială a fost însă redusă de Curtea de Apel București cu 4 ani și două luni. Cum s-au gândit acești oameni că autoritățile chineze își vor da acordul pentru transfer când pedeapsa ei a fost redusă în România cu o treime? Acest gest arată cu degetul înspre competența tribunalului care a condamnat-o și implicit înspre sistemul de justiție chinez.
Un nou pas înspre absurd al Ministerului Justiției a fost făcut în data de 12 octombrie a.c. În urmă cu doar două săptămâni, tatăl Alinei a primit un răspuns de la Direcţia Drept Internaţional și Cooperare Judiciară din cadrul Ministerului Justiției în care i se spune, cu o naturalețe absolut năucitoare, că autoritățile chineze nu le-au răspuns la email și că dânșii nu mai au ce face. Îl trimit în schimb pe bietul om la Interpol România (Centrul de Cooperare Polițienească Internațională din cadrul IGPR).
Cum să îl trimiți pe acest om la Interpol în acest stadiu al transferului, când ei nu i-a fost aprobat încă transferul înspre România de către Ministerul Justiției de la Beijing? Ce să facă cei de la Interpol? Să organizeze un comando și să o răpească din închisoarea chineză? Ei au atribuții doar în momentul în care transferul este aprobat de toată lumea și merg să o preia și să o aducă în țară.

Autoritățile chineze nu au răspuns la un e-mail și, surprinzător, acesta pare să fie motivul pentru care nu s-a făcut progres în cazul Alinei. Cu toate acestea, Ministerul Justiției din România are în dosarul de transfer toți pașii care au fost urmați în cazul dvs. de către Dna Ministru Ana Birchall în 2019. Aceasta a invitat Ambasadoarea Chinei în România la Minister și a discutat cu o delegație chineză prezentă pentru consultări consulare la MAE. Acești pași au condus la rezolvarea transferului în trei luni.

Este esențial să se urmeze acești pași pentru a rezolva situația Alinei. Cu toate acestea, acum, cu un alt Ministru al Justiției care este, de asemenea, o femeie și pe care o cheamă Alina, să primim un astfel de răspuns este cu adevărat tulburător. Alina poate vorbi la telefon doar o dată pe lună, pentru câteva minute, și numai în limba engleză, cu părinții ei. Nu îi este permis să trimită scrisori sau să aibă orice altfel de contact cu lumea exterioară. Acest telefon este singura dovadă că este în viață.

De asemenea, bietul tată al Alinei încearcă de șase luni să obțină o audiență la Dna Alina Gorghiu, noul Ministru al Justiției, dar fără succes. Viața Alinei atârnă de un fir de ață, iar condițiile în care trăiește sunt cumplite. Nu putem înțelege cu adevărat prin ce trece, dar este evident că are nevoie de ajutor și de sprijin pentru a o aduce acasă.

Alinei, femeia care suferă, pare a nu mai avea puterea de a rezista în astfel de condiții timp de aproape 8 ani de acum încolo. Este într-o situație mult mai dificilă decât a mea, și, ca bărbat care am stat în închisorile chineze, am simțit cât de greu este să suporți astfel de condiții. Ea este singură, fără colegi străini cu care să împărtășească suferința. Părinții Alinei par să se simtă jenați să facă public cazul, ceea ce este de neînțeles pentru mine. A trecut un an și încă așteptăm încă opt ani înainte ca situația să se schimbe.

Mă tem că Alina nu va supraviețui acestei îndelungate pedepse. Are de executat aproape dublul pedepsei pe care am primit-o eu. Este necesar să ne gândim serios la situația ei. În ultima vreme, imaginea Alinei și suferința ei îmi apar în minte înainte să adorm. Cred că este un semn că se află într-o situație extremă, atât sufletească, cât și fizică, aflată între viață și moarte.

Am hotărât să încep o grevă a foamei începând cu 1 noiembrie 2023, în care voi bea doar apă. Voi continua să îmi fac analizele de sânge și să repet acest demers până când Dna Ministru Alina Gorghiu va “lua act de situația Alinei Apostol, cetățeanul român care ispășește o pedeapsă cu închisoare în Republica Populară Chineză,” așa cum a procedat Dna Ministru Ana Birchall în cazul meu în 2019 și a finalizat procedura de transfer în doar câteva luni.

Vreau să subliniez că nu reprezint niciun interes al vreunei organizații, asociații, partide sau grupuri de interese. Sunt doar un om, numit Marius Balo, și vreau să ajut Alinei. Ea dorește să-și facă povestea cunoscută, iar acesta este obiectivul meu cu acest protest. Am fost ajutat în suferința mea, și acum vreau să ajut și eu la rândul meu. Sper că toți surorile și frații români mă vor susține în acest demers și vor aduce atenție cazului Alinei, denunțând nepăsarea celor care sunt plătiți pentru a apăra interesele noastre. Viața Alinei depinde acum de solidaritatea și sprijinul nostru.