„Nichita m-a format”:Dana Andronie despre întâlnirea cu marele poet și impactul său asupra vieții sale..
„Nichita m-a format: Dana Andronie povestește despre influența, iubirea și complexitatea relației cu marele poet, despre cum l-a trăit ca pe o prezență care o copleșea, dar o ajuta să devină cine este. O mărturie despre asuprirea tandră, despre cum Nichita știa să fie toate vârstele în același timp și despre cum aceasta a marcat profund viața și gândirea sa.”
Nichita Stănescu a fost una dintre cele mai emblematice figuri ale literaturii românești din secolul XX. Născut la 31 martie 1933, în Ploiești, Nichita a avut o copilărie marcată de tragedia pierderii mamei sale, un eveniment care l-a marcat profund și care va influența, fără îndoială, întreaga sa creație. Deși în primii ani de viață a avut parte de un cadru familial stabil, acest moment de pierdere l-a modelat ca persoană și poet, iar tema singurătății și a melancoliei se regăsește în multe dintre lucrările sale.
A studiat filozofia la Universitatea din București, dar adevărata sa vocație era poeziile. Cu o sensibilitate aparte și o profundă înțelegere a lumii interioare, Stănescu și-a consacrat viața poeziei, devenind cunoscut nu doar în România, ci și pe plan internațional. Stilul său poetic este adesea descris ca fiind inovator, cu o limbaj metaforic și o filosofie profundă ce explorează complexitățile existenței umane.
Sursa foto Google
Desigur, relația cu Dana Andronie, cea care a marcat o etapă semnificativă din viața sa, a fost una care a lăsat urme adânci. Într-un dialog deschis, Andronie a povestit despre cum, chiar și la mulți ani de la despărțirea lor, prezența lui Nichita continuă să o copleșească. „Când l-am cunoscut, eram doar un copil. Nichita m-a format. Datorită lui sunt cum sunt, datorită lui gândesc cum gândesc…”, mărturisea Dana Andronie. Aceste cuvinte reflectă o legătură profundă, ce a depășit limitele unei relații simple. Nichita Stănescu a fost nu doar un poet, dar și un mentor, un învățător de viață.
Deși Nichita era o personalitate impozantă, greu de abordat de mulți, Andronie a vorbit despre „asuprirea tandră” pe care poetul o exercita asupra celor din jur, referindu-se nu la un comportament autoritar sau rigid, ci la o influență subtilă, dar profundă, care modela gândirea și perspectiva asupra vieții. Așa cum Dana Andronie observa, „Asuprirea lui era tandră” – o modalitate de a înțelege nu doar poeziile sale, dar și complexitatea unei relații în care nu doar iubirea era importantă, ci și învățătura care venea cu fiecare cuvânt și fiecare tăcere.
Nichita știa cum să îmbine în mod misterios toate aspectele vieții: tată, copil, soț, prieten și marele poet. În cuvintele Danei Andronie, „Aveam în viață toate vârstele în același timp”. Acest mix de personalități și trăiri se regăsește în poezia lui, care, deși densă și adesea criptică, reînvie frumusețea universului și complexitatea umană. Creațiile sale sunt o meditație asupra iubirii, a singurătății, a morții, dar și asupra rostului oamenilor pe pământ.
Cu o carieră literară excepțională, Nichita Stănescu a fost considerat un simbol al literaturii române moderne. A primit numeroase premii, inclusiv Premiul de Stat pentru literatură, și a fost recunoscut și pe plan internațional, fiind considerat unul dintre cei mai importanți poeți români ai secolului XX. Stănescu a avut însă și momente de mare suferință în viața sa personală, inclusiv în ultimele sale luni, când a avut de înfruntat o boală gravă. Cu toate acestea, moștenirea sa literară rămâne una dintre cele mai importante din istoria literaturii române, iar impactul pe care l-a avut asupra celor din jur continuă să fie o sursă de inspirație.
În concluzie, Nichita Stănescu nu a fost doar un poet genial, ci și o prezență umană complexă, care a lăsat o amprentă adâncă asupra celor care l-au cunoscut. Poate cea mai frumoasă lecție pe care o învățăm din viața și opera sa este aceea că iubirea și înțelegerea pot coexista în cele mai neașteptate forme, iar adevărata frumusețe a vieții constă în acceptarea și îmbrățișarea tuturor aspectelor ei – chiar și ale celor mai contradictorii.
