De-a lungul timpului, Piatra Teiului a fost martoră trecerii plutașilor obosiți, negustorilor pașnici, mocanilor cu turme numeroase și războinicilor neîndurători care au străbătut drumurile din jurul ei timp de secole.
Declarată monument al naturii în 1951, Piatra Teiului, cunoscută și sub numele de Stânca Dracului, este un bloc de rocă solitar, înalt de 23 de metri, situat în bazinul lacului de acumulare Izvorul Muntelui, pe râul Bistrița din județul Neamț. Despre ea circulă numeroase legende cu draci, duhuri bune și căpcăuni, care îi sporesc misterul.
Una dintre legende povestește că, atunci când oamenii s-au îndepărtat de credință, Diavolul i-a cerut lui Dumnezeu să îi lase în stăpânirea sa, spunând: „Nu-i vezi cât de netrebnici sunt, Doamne? Ce folos mai ai de ei? Dă-mi-i mie!”. Dumnezeu a fost de acord, dar i-a pus o condiție: să smulgă o piatră sacră de pe vârful Ceahlăului și să o ducă la Talpa Iadului înainte de cântatul cocoșilor.
În drum spre destinație, Diavolul a scăpat piatra uriașă, care i-a alunecat din mâini și s-a înfipt în pământ la confluența Bistricioarei cu Bistrița, în locul numit Gura Largului. Se spune că, încăpățânat, Diavolul se întoarce noapte de noapte să încerce să mute piatra, crezând că, dacă va reuși să o ducă la Talpa Iadului, domnia lui Dumnezeu pe pământ va lua sfârșit, iar lumea va fi a lui.
O altă poveste vorbește despre un căpcăun care trăia pe Ceahlău și transforma tinerele ademenite pe platoul muntelui în stane de piatră. Un tată, al cărui fiică fusese răpită, a adunat mai mulți localnici pentru a-l înfrunta pe căpcăun. Furios, monstrul a smuls o stâncă de pe Ceahlău și a încercat să o arunce peste satul răzvrătiților. Totuși, a scăpat piatra, căci un duh bun al Ceahlăului, sub forma unui tânăr voinic călare pe un cal înaripat, l-a lovit cu spada, făcându-l să piardă piatra.
În secolul al XIX-lea, scriitorul Alecu Russo a preluat o legendă conform căreia Diavolul a încercat să oprească cursul Bistriței cu o stâncă smulsă din Ceahlău, dorind să-i înece pe oameni. În zbor, însă, Satana și-a pierdut puterile la auzul cântecului cocoșilor și a scăpat piatra. Se spune că, uneori, Diavolul se așază pe vârful ei, făcând ca toate focurile să se stingă și animalele să amuțească.
Alexandru Vlahuță menționează o variantă a legendei în volumul „România pitorească” (1901), în care Aghiuță, supărat pe frumusețea Bistriței, a vrut să o zăgăzuiască pentru totdeauna. A smuls o stâncă din Ceahlău și a coborât spre vale, dar cântecul cocoșilor l-a făcut să abandoneze piatra, care a rămas la marginea satului Călugăreni.
Mihail Sadoveanu amintește de Piatra Teiului în romanul „Baltagul” (1930), când Vitoria Lipan o observă de la fereastra hanului lui David din Călugăreni, descriind-o „singuratică, cu glugă de omăt în creștet”.
În zilele noastre, stânca este cunoscută și ca loc de sinucidere, printre victime numărându-se un învățător pe nume Pristavu, care în 1949 s-a aruncat de pe stâncă. După acest incident, primarul, sfătuit de preotul paroh Vasile Păvăleanu, a montat o cruce pe vârful stâncii pentru a alunga duhurile rele. Ulterior, pe stâncă a crescut un tei, motiv pentru care a primit numele de Piatra Teiului.
O altă credință locală spune că stânca se mișcă noaptea fie spre stânga, fie spre dreapta, deoarece Diavolul încă încearcă să o ia, dar nu reușește decât să o urnească cu câțiva centimetri. Din această cauză, a mai fost numită și „Stânca plimbătoare”.
Acest mister a fost elucidat de specialiștii de la Facultatea de Geografie din Iași, care au explicat că mișcarea aparentă a stâncii este o iluzie optică provocată de variațiile debitului apei din lacul de acumulare.
Disclaimer: News Cluj nu are contracte de publicitate cu nici un partid politic sau agenție guvernamentală direct sau sub forma unor campanii de informare. News Cluj consideră că aceste sume nu sunt nimic altceva decât un ajutor mascat care distorsionează piața media.News Cluj acceptă contracte cu partidele politice doar în perioadaPrecizare: Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice. Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal. campaniilor electorale. Publicitatea electorală marcată ca atare fiind normală pe perioada alegerilor.
#presacurata
