Mircea Arapu, desenatorul lui Pif și Hercule, povestea unui român care a cucerit Franța

În 1959, un copil de 4 ani pe nume Mircea Arapu s-a hotărât să plece de acasă și să îl caute pe cățelul Pif, celebrul personaj de benzi desenate. Mircea locuia într-o zonă cu case frumoase, între Popa Nan și Hala Traian, și era un mare fan al lui Pif. El descoperise universul Pif în revistele Vaillant, pe care o mătușă le dăruise fratelui mai mare.

Mircea era atât de impresionat de personajele din Pif, încât credea că ele există în realitate. El a decis să plece la Paris pentru a le întâlni. A făcut o valiză mică în care a pus o pernă și o pătură, și a îmbrăcat un costum frumos de catifea. Apoi a luat autobuzul până la gară și de acolo a luat un tren spre Paris.

Mircea a fost găsit pe stradă de o mătușă, care l-a adus înapoi acasă. Dar aventura lui nu s-a încheiat acolo. El a continuat să deseneze benzi desenate și a devenit unul dintre cei mai cunoscuți desenatori din România. El a creat personajele Pif și Hercule, care au adus bucurie copiilor din întreaga lume.

Povestea lui Mircea Arapu este o inspirație pentru toți copiii care visează să devină artiști. Ea ne arată că orice este posibil, dacă ne urmărim pasiunea și nu renunțăm niciodată la visele noastre.

Povestea lui Mircea Arapu, în vârstă de 68 de ani, începe în modul următor. După ce a locuit la Paris timp de peste 40 de ani și a devenit cetățean francez, Mircea ne-a invitat să-l întâlnim în cartierul Saint-Michel, un loc care i-a fost aproape de inimă încă de când a ajuns în capitala Franței.Deja pasionat de revista Vaillant, la vârsta de 8 ani, Mircea a descoperit revista Pif printr-un prieten de pe stradă.

„Personajele erau aceleași, dar aspectul revistei era diferit, era mai mică. Am aflat că pot găsi mai multe exemplare la anticariat și imediat m-am dus să le cumpăr. Ajungeam să citesc aproximativ 20 de numere pe săptămână și, la un moment dat, am realizat că am început să gândesc în franceză.”

Cu toată pasiunea sa, a creat o planșă cu propria serie de benzi desenate și a trimis-o la redacția revistei Cutezătorii. Din păcate, a primit un răspuns negativ, fiindu-i respinsă propunerea. Totuși, acest eșec nu l-a descurajat și a decis să încerce să se înscrie la Facultatea de Arte Plastice. Pentru a se pregăti în acest sens, a căutat îndrumarea pictorului Zamfir Dumitrescu, un elev al renumitului artist Corneliu Baba.Deși a depus eforturi considerabile, a fost respins de șase ori la admiterea la facultate, ceea ce l-a făcut să renunțe la ideea de a urma studiile universitare. Cu toate acestea, pasiunea sa pentru desen nu a încetat să ardă în interiorul său.

Astfel, în 1978, împreună cu familia sa, și-a urmat visul și a emigrat în Paris. Plecarea lor a avut loc chiar cu unul dintre ultimele trenuri Orient Expres, exact așa cum își imaginase în copilărie.

Prima amintire a sa din Paris îl poartă în Gara de Est, unde a observat revistele Pif la chioșcul de ziare. Cu toate acestea, primele amintiri mai semnificative provin din cartierul Saint Michel, unde petrecea mult timp plimbându-se. Era atras de acest cartier în special datorită numeroaselor librării specializate în benzi desenate.În anul 1980, împreună cu alți români care împărtășeau aceeași pasiune – Sorin Anghel, Valentin Tănase și Traian Marinescu – a publicat primul număr al revistei “Peur”, prima revistă de benzi desenate cu autori români, editată în limba franceză. Această inițiativă i-a adus invitația de a expune planșele originale la Festivalul Internațional de la Angoulême și la Maison des Artistes din Paris.Ulterior, Mircea Arapu a scris capitolul despre România în Istoria mondială a benzii desenate, contribuind astfel la această lucrare de referință.

În cele din urmă, drumul său l-a condus natural în redacția revistei Pif Gadget, unde a putut să-și ducă mai departe pasiunea și să colaboreze cu alți profesioniști din domeniu.

Am vizitat redacția revistei Pif cu un catalog plin de desene, prezentându-le potențialul meu artistic. Din prima întâlnire, mi s-a oferit oportunitatea de a lucra în cadrul unei echipe mai mari de desenatori care se ocupau de personajul principal, Pif. Cu toate acestea, am decis să nu mă pierd printre mulțimea de desenatori diferiți și am optat să lucrez la Arthur, fantoma, un personaj cu o complexitate grafică ridicată.Începutul a fost dificil și am petrecut 6 luni desenând fără a fi plătit, doar pentru a-mi exersa talentul și a mă perfecționa în acest domeniu.

Am fost angajat la revista Pif în perioada 1981-1988. Însă, în ultimii ani, revista a întâmpinat dificultăți financiare și nu mai avea succesul de altădată. Din acest motiv, am fost nevoit să îmi caut alte oportunități de lucru pentru a putea acoperi cheltuielile cu apartamentul. Astfel, am decis să încep o carieră în domeniul publicității.

Chiar și în industria publicității, și-a valorificat pasiunea pentru desen și a încercat să integreze elemente din benzile desenate în propunerile sale pentru clienți.

Ulterior, în anii 2005 și 2009, s-a întors în redacția revistei Pif, iar în prezent se află la a treia colaborare cu aceasta. Mai mult decât atât, în acest an a fost invitat să creeze un album aniversar dedicat celor 75 de ani de existență a lui Pif. De asemenea, a câștigat un concurs organizat de Poșta Franceză pentru a realiza un timbru special cu personajul Pif.Astfel, pasiunea sa continuă să se manifeste în colaborările sale de succes cu revista Pif și în recunoașterea pe care o primește în industria artistică, inclusiv prin realizarea de proiecte speciale și premii remarcabile.

Noul director al revistei l-a contactat pe Mircea Arapu tocmai pentru că a apreciat talentul său în desenul original al personajului Pif. Mai târziu, pentru realizarea timbrului, a optat pentru crearea unui strip – o bandă desenată scurtă cu un singur moment comic. Acest lucru a fost considerat o premieră mondială, aducând astfel banda desenată într-un format neașteptat, cum ar fi un timbru.Privind în trecut, Mircea Arapu nu și-ar schimba nimic din drumul care l-a adus până aici. El vorbește despre benzi desenate cu aceeași pasiune ca în copilărie și continuă să își dedice timpul desenului.

Luând în considerare toate refuzurile pe care le-a întâmpinat în tinerețe, povestea sa devine acum o demonstrație perfectă că perseverența în urmărirea visului tău va duce în cele din urmă la succes.

Începând din 2019, Mircea Arapu colaborează cu revista Fabulafia din România, unde creează un serial BD inedit numit “Enciclo-pe-Tub”. Această serie aduce aventuri educativ-enciclopedice pentru copiii cu vârste cuprinse între 8 și 10 ani, avându-i ca protagoniști pe tinerii vloggeri Oana și Bazil.

În Paris, el continuă să se plimbe pe străzile de lângă bulvardul Saint Michel, în căutarea farmecului pe care l-a descoperit în tinerețea sa. Cu toate acestea, constată cu tristețe că multe dintre librăriile pe care le cunoștea și care îi plăceau s-au transformat între timp în bănci sau magazine. Este o schimbare care îi aduce un sentiment de nostalgie și regret pentru pierderea unor spații care odinioară promovau cultura și literatura.

Având în vedere pasiunea mea pentru desen și dorința de a avea o carieră în acest domeniu, sunt convins că aș fi reușit și în România. Cu toate acestea, nu existau la acea vreme același număr de reviste sau aceeași concurență ca în alte țări. În perioada comunistă, autorii de benzi desenate erau puțini, dar erau bine plătiți în România, deși supuși unui control strict din partea partidului. Cu banii câștigați, aceștia își puteau permite să-și cumpere o Dacie.Pe de altă parte, în Franța și în alte locuri lucrurile erau diferite. Aici, distanța față de acele condiții era evidentă. Eu îmi doream foarte mult să practic această meserie pentru a-mi dezvolta abilitățile în desen. Desenul era ceea ce făceam cel mai bine și cu cât lucram mai mult, cu atât îmi puteam îmbunătăți abilitățile în acest domeniu.

Ceea ce m-a ținut ancorat în această pasiune de-a lungul timpului a fost credința mea că, dacă mie îmi place să desenez, există șanse să-i placă și altora. Am văzut mereu că desenul m-a ajutat să mă evidențiez, indiferent de ceea ce am făcut în viață. A fost o constantă în viața mea și m-a adus mereu la suprafață. Această conexiune profundă și pasiunea neîncetată pentru desen m-au determinat să rămân fidel acestei arte și să continui să explorez și să dezvolt abilitățile mele în acest domeniu.

Disclaimer: News Cluj nu are contracte de publicitate cu nici un partid politic sau agenție guvernamentală direct sau sub forma unor campanii de informare. News Cluj consideră că aceste sume nu sunt nimic altceva decât un ajutor mascat care distorsionează piața media.News Cluj acceptă contracte cu partidele politice doar în perioada campaniilor electorale. Publicitatea electorală marcată ca atare fiind normală pe perioada alegerilor.
#presacurata

Sursa https://culturaladuba.ro/povestea-lui-mircea-arapu-desenatorul-lui-pif-si-hercule-desenul-m-a-scos-intotdeauna-la-suprafata/?fbclid=IwAR2S6L9RQmBhshivElurdR_q1ZNiObH0-H96W8vYM3vvmUfpEzY6_2hHRdA