
Pe 22 februarie 1997, în arena Sporthalle din Hamburg, Mihai Leu scria istorie pentru România, învingându-l pe panamezul Santiago Samaniego la capătul a 12 runde intense. Victoria i-a adus titlul mondial la categoria semimijlocie, însă momentul festiv a fost umbrit de o situație tensionată: organizatorii nu doreau să fie intonat imnul României.
Un campion „neamț” cu steagul României
Competiția s-a desfășurat în Germania, unde Mihai Leu boxa sub numele de Michael Loewe, motiv pentru care mulți credeau că este german. „A fost o surpriză pentru mulți când m-au văzut cu steagul României. Au fost chiar discuții să nu se cânte imnul țării mele, dar nu am acceptat. Mi-am iubit mereu țara”, a povestit Leu.
În momentul meciului, trecuseră deja zece ani de când plecase din România, fugind de regimul comunist. Adversarul său, Santiago Samaniego, era favorit, având deja programate mai multe meciuri în SUA. Lupta nu a fost deloc ușoară. „Primeam pumni și nu știam ce să fac să nu mai fiu lovit din toate părțile. În repriza a treia, mi s-a rupt tendonul care ține bicepsul la brațul stâng. Uite, se vede o gaură! Mușchiul mi-a alunecat în jos”, își amintește Mihai Leu, cu aceeași emoție ca în ring.
Victoria și o primire de neuitat
Chiar și accidentat, Leu a continuat să lupte, demonstrând o pregătire fizică excepțională. După o confruntare dramatică, arbitrii i-au acordat victoria la puncte. Soția sa nu a așteptat verdictul oficial și a urcat imediat în ring pentru a-l felicita. „Amore, ești campion mondial!”, i-a spus, confirmându-i ceea ce spera.
Deși succesul său deschidea drumul pentru viitorii campioni ai României, precum Leonard Doroftei sau Lucian Bute, Mihai Leu nu se aștepta să devină o vedetă acasă. A realizat amploarea victoriei abia la întoarcerea în țară. „Am făcut escală la Timișoara și am văzut fanfara pe aeroport. Mă întrebam pe cine așteaptă… și era pentru mine! Acea primire a fost poate mai importantă decât orice recompensă financiară primită pentru acest meci”.
Mihai Leu a avut o carieră impecabilă în boxul profesionist, cu 28 de victorii din tot atâtea meciuri, disputate exclusiv în Germania și Austria. A reușit o singură apărare a titlului mondial, pe 20 septembrie 1997, împotriva irlandezului Michael Carruth, înainte ca problemele medicale să-l forțeze să se retragă.
De la box la raliuri
După 20 de ani dedicați boxului, Mihai Leu a făcut tranziția către raliuri, unde a concurat timp de un deceniu. În 2003, a devenit campion național, adăugând un nou titlu la palmaresul său impresionant. De-a lungul anilor, a adunat o colecție impresionantă de trofee. „La raliuri sunt mai multe, la box sunt mai valoroase”, spune el cu mândrie. Printre cele mai prețioase trofee se numără și medalia de aur câștigată la Campionatul Mondial de Juniori din Cuba, în 1987, unde, alături de Francis Vaștag, a adus României primele titluri mondiale din istorie la amatori.
O luptă mai grea decât în ring
În ultimii ani, Mihai Leu s-a confruntat cu o provocare mult mai dificilă decât orice adversar din ring. Diagnosticat cu cancer de colon, a trecut prin mai multe operații, dar nu și-a pierdut niciodată spiritul de luptător. „Sportul m-a învățat să nu renunț niciodată”, spune el.
În decembrie 2024, a fost internat la Spitalul Fundeni din cauza unor complicații, în contextul în care lupta cu boala de peste 10 ani. Chiar și în fața unei astfel de încercări, Mihai Leu rămâne un simbol al determinării și curajului, atât în sport, cât și în viață.
Disclaimer: News Cluj nu are contracte de publicitate cu nici un partid politic sau agenție guvernamentală direct sau sub forma unor campanii de informare. News Cluj consideră că aceste sume nu sunt nimic altceva decât un ajutor mascat care distorsionează piața media.News Cluj acceptă contracte cu partidele politice doar în perioadaPrecizare: Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice. Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal. campaniilor electorale. Publicitatea electorală marcată ca atare fiind normală pe perioada alegerilor.
#presacurata