Mesajul lui Mircea Geoană mesaj odată cu startul Campionatul Mondial: Haideți să ne bucurăm de fotbal!”

Mai e doar o zi până la startul Campionatului Mondial de Fotbal ce anul acesta este găzduit de Qatar. Un campionat atipic, într-o toamnă târzie spre iarnă, ce a dat microbiștii un pic peste cap, la fel cum a facut și cu marile campionate. Prinși în malaxorul problemelor zilnice și întro situație internațională dificilă, parcă nu ne mai “arde” de fotbal zilele acestea. Cu așteptări mici, sper că vom avea bucurii mari. La fel cum în tumultul anilor ’90, am trăit, alături de naționala României, unul dintre cele mai frumoase turnee, întregit, pentru posteritate, de imnul interpretat de Gianna Nannini și Edoardo Bennato.

M-am născut în anul în care Brazilia a ridicat trofeul în Suedia, apoi, patru ani mai tarziu cand aveau să îl ridice din nou în Chile, eram prea mic pentru a întelege pe deplin ce se întâmplă. Primul Campionat Mondial pe care l-am vazut, înțeles și iubit a fost celebrul Anglia ’66, ce avea să consemne și singurul trofeu mondial al Albionului. Dincolo de controverse pot sa spun doar atat: Hurst! Ce atacant!

Probabil campionatul mondial ce m-a marcat cel mai mult a fost cel din Mexic ‘70, atunci când am urmărit cu sufletul la gură cum tricolorii noștri au coborât în “groapa cu lei” din Guadalajara. Cornel Dinu, Mircea Lucescu, Sandu Neagu, Florea Dumitrache și toate celelalte nume mari ce îmbrăcau atunci tricoul Naționalei. Ce generație! Ajunsă la Mondiale sub bagheta lui Angelo Niculescu după ce lăsaseră acasă Portugalia lui Eusebio, a avut parte de meciuri de foc cu campioana entitre Anglia, Brazilia ce avea să ridice troferul și Cehoslovacia ce urma să fie regina Europei. Ultimul meci din grupă, pierdut cu 2-3 în fața trupei lui Pele și Jairzinho, rămâne unul dintre cele mai frumoase pe care le-an văzut și trăit vreodată. Dacă am rămas cu vreun regret de atunci, este acela că Angelo Niculescu nu l-a folosit niciun minut pe Dobrin. Controversele de atunci sunt multe și deja a trecut prea mult timp, rămâne însă acest regret că nu l-am văzut pe “Prinț” printre leii de pe Jalisco.

Am crescut cu fentele lui Dobrin, întoarcerile lui Sandu Neagu și am iubit driblingurile lui Gică Hagi. E oarecum normal ca, cu asemenea influențe, să rămân îndrăgostit de fotbal, de pasiunea din spatele lui și de efervescența jocului frumos. Poate de asta țin și cu Rapid.

Tot din același motiv, în Qatar, o sa o susțin pe Argentina. Ca un arc peste timp, vegheați de sus de Diego Maradonna, cred ca este rândul lor și ar fi și finalul meritat pe deplin al carierei pentru Leo Messi.

Sunt multe alte echipe bune. Majoritatea speciliștilor o vad campionă pe Brazilia, Franța e campiona en-titre și are o generație fantastică, Anglia, Belgia, Germania, Spania, și lista poate continua, toate au șanse reale. Personal o văd pe Danemarca și pe Polonia făcând surprize, dar o să vedem.

Lipsesc și multe echipe. Italia, campioana Europei (de altfel singurul continent ce nu își trimtie campiona la Cupa Mondială), Columbia, Suedia, Chile sau Egipt. Ar mai fi Rusia, dar e ea a fost descalificată de Vladimir Putin. Despre România, nu o să comentez, Campionatul Mondial a devenit un vis din ’98 de la Coupe du Monde. Sper doar ca, la următoarul turneu final, ce se va desfășura pe continentul unde am avut cele mai mari reușite, să ne regăsim și noi.

Asumându-mi că nu sunt un specialist, ci doar un avid consumator, mi-am permis să fac o predicție, foarte subiectivă, a acestui campionat. În cele din urmă, hârtia și, mai mult, blog-ul, suporta orice.

Campionatul Mondial începe cu Qatar – Ecuador, iar meciul prefațează o grupă mai echilibrată decât ar părea la prima vedere. Qatar, deși cu sigurnață nu este o națională de top, este gazdă și este și campioana Asiei. Ea se va lupta pentru calificare cu Senegal, campioana Africii, care a fost șubrezită de accidentarea vedetei Sadio Mane și cu o națională a Ecuadorului tânără și plină de entuziasm. La câștigarea grupei pare deja abonată selecțioanta Țărilor de Jos, care deși, pe hârtie, pare ca nume sub cea care termina în Brazilia pe locul 3, este foarte omogenă și pare întro forma bună.

Grupa a doua va fi probabil una dintre cele mai mediatizate, ea găzduind un duel amplificat, fără motiv, politic, cel dintre SUA și Iran. Anglia pare favorită clară nu doar să câștige grupa, cât să ridice chiar trofeul, iar Țara Galilor este pe val fiind pentru prima dată la un campionat mondial din 1958, când marele Pele îi trimitea înapoi la Cardif în sferturi. Cred ca Anglia și Țara Galilor vor merge mai departe.

A treia grupă ne-o prezintă pe Argentina, principala favorita la câștigarea grupei și, nu doar în opinia mea, una dintre principalele candidate la trofeu. Arabia Saudita nu are individualitați, dar are o echipa foarte omogenă, iar Mexic e genul de echipa care tot timpul face o figura frumoasă la Mondiale. Mizez însă pentru locul 2 în grupă pe Polonia și pe Robert Lewandoski.

Grupa a patra pare fără istoric. Tunisia și Australia sunt echipe ce nu au impresionat și care practică un fotbal închis, iar în aceste condiții, favoritele la calificare par Danemarca și Franța. Cee ace va fi interesant însă va fi care dintre ele reușește să câștige grupa. Franța, istoric începe slab, iar asta ar putea să o coste poziția întâi și să o trimită într-o întâlnire cu câștigătoarea grupei C, cel mai probabil Argentina. Astfel, două favorite la titlu, s-ar putea întâlni din optimi.

Exista o anecdotă printre microbiști: dacă Germania joacă prost, ajunge în finală, dacă joacă bine, o și câștigă. În grupa E, Germania e favorită, doar că lucrurile nu sunt așa ușoare. Campioana din 2014 are o grupă dificilă cu Spania, care desi în reconstrucție joaca un fotbal foarte frumos, în timp ce atât Japoni și Costa Rica sunt naționale care tot timpul pun probleme echipelor mari.

Croația, Belgia, Maroc și Canada. Doar la prima vedere vedem cât de echilibrata va fi grupa. Personal mizez pe Belgia, și nu doar pentru că este a doua mea casă în ultimii ani, dar cred ca generația aceasta a ajuns la maturitate și pot ajunge departe. Canada e mai puternică decât o arată istoricul ei, iar Croația și  Maroc sunt ambele între generații. O să fie o grupă interesantă.

Principala favorită a analiștilor, Brazilia, joacă în grupa G alături de Elveția, Serbia și Camerun. Grupa nu e deloc ușoară, dar probabil Seleção va câștiga prima poziție fără emoții, urmând ca între celelalte trei să se dea o luptă aprigă.

O alta grupă interesantă este grupa H. Aici se vor întrece Portugalia, Uruguay, Coreea de Sud și Ghana. Portugalia are o generație uluitoare și poate fi momentul să o fructifice, mai ales după succesul din Nations League, Uruguay și Correa de Sud probabil se vor lupta la locul secund, în timp ce Ghana probabil va juca rolul de “arbitru” și va decide ierarhia finala în funcție de cui poate să îi “fure” puncte.

După finalizarea grupelor, urmează fazele eliminatorii, iar aici orice se poate întâmpla. Ce e important e că, indiferent cine va ridica trofeul, pricipalii câștigători ar trebuie să fim noi. Cei ce, luând o mica pauză de la toate problemele zilnice, cât să aruncăm un ochi la televizor, ne vom bucura de fotbal.