Mănășturul este o așezare care a început să fie construită în secolul al IX-lea pe o zonă ridicată de pământ. În secolul al XI-lea, pe acest loc a fost ridicată o mănăstire benedictină. Documentele istorice atestă existența Mănășturului încă din anul 1063.
În timpul colonizării germane a Clujului, în Mănăștur s-a format un grup de țărani liberi care deserveau mănăstirea benedictină. Treptat, s-au alăturat și mulți români, însă, conform legilor vremii, aceștia nu aveau dreptul de a se stabili în cetatea Clujului. În Mănăștur exista și o mănăstire de rit grecesc, construită de Paulus a Macedonia și ginerele său, Georgius Literátus Christophor, ambii negustori în Cluj. Ei au primit dreptul de patronat asupra mănăstirii din partea episcopului Teofil Seremi, care le-a acordat această autoritate din soborul ținut în Alba Iulia. Abia în anul 1895, satul Mănăștur a fost inclus în orașul Cluj.
Calea Mănăștur-anul 1912/ Sursa Foto Cluju.ro
Potrivit recensământului din 1890, Mănăștur avea 3.099 de locuitori, dintre care 1.569 erau maghiari, 1.489 erau români, 16 erau germani și 5 erau slovaci. Astfel, la începutul secolului al XX-lea, satul era un amestec de români și maghiari. În perioada interbelică, în Mănăștur au fost construite două parohii: una greco-catolică, deservită de călugării din Ordinul Sf. Vasile cel Mare, care foloseau Biserica Calvaria ca lăcaș de cult (închiriată pe 30 de ani), și una romano-catolică, situată pe strada Mănăștur nr. 4, deservită de iezuiți.
Abația din Cluj- capelă construită în anul 1931/ Sursa Foto/ Cluju.ro
În perioada administrației maghiare din 1940 până în 1944, Mănășturul se afla la o distanță de doar 1 kilometru de frontiera cu Regatul Român.
La acea vreme, frontiera era amplasată pe Dealul Feleacului, între Mănăștur și Feleac. Cunoscând bine zona, unii locuitori din Mănăștur s-au implicat în contrabandă și trafic de persoane în timpul respectiv, salvând viețile unor evrei. În 1946, satul a susținut greva studenților din Cluj, alături de satele Someșeni și Florești. Greva studențească de la Cluj a fost condusă de fostul mitropolit al Clujului, Bartolomeu Anania, care în acea perioadă avea 25 de ani și era student în anul al II-lea la Medicină.
Mănășturul a fost unul dintre principalele puncte de rezistență împotriva instaurării comunismului în zonă. În perioada de început a comunismului, la intrarea în sat (aproximativ în zona fostei Fabrici de Bere), localnicii au amplasat o pancartă cu inscripția “Până aici democrația, de aici Mănăștur!” pentru a exprima opoziția față de dictatura instaurată de comuniști.
Între anii 1965 și 1985, casele din Mănăștur au fost demolate, iar în locul lor a fost dezvoltat actualul cartier Mănăștur. Blocurile de locuințe construite au fost oferite muncitorilor de la Combinatul de Utilaj Greu (CUG). Pentru a popula cartierul Mănăștur, oameni din satele din întreg județul au fost aduși acolo. În perioada comunistă, s-a construit și o linie de tramvai care leagă Mănăștur de zona industrială a orașului Cluj-Napoca, de-a lungul Bulevardului Muncii.
Fabrica de Bere Ursus- anul 1920 Sursa Foto/Cluju.ro
Cartierul Mănăștur este amplasat în partea de vest a orașului și s-a dezvoltat rapid în ultimele decenii. A devenit un important centru rezidențial și comercial, cu numeroase blocuri de locuințe, centre comerciale, instituții de învățământ și facilități recreative.
Așezarea Mănăștur a avut o istorie bogată, evoluând de la o mănăstire medievală și un sat mixt româno-maghiar la un cartier modern și dinamic al orașului Cluj-Napoca. Prin dezvoltarea sa urbanistică, industrială și culturală, Mănăștur a devenit un pol important al vieții clujene și a contribuit la creșterea economică și dezvoltarea metropolitană a regiunii.
