Legenda Trandafirului lui Hristos – Spânzul Crăciunului
Într-o iarnă rece și tăcută, un tânăr păstor, care trăia într-un sătuc izolat, auzea vestea despre nașterea pruncului Iisus. Îndrumat de dorința de a-i aduce un dar, a plecat pe drumuri cu inima plină de speranță, dar și de neliniște. Știa că mulți dintre cei care veniseră să-l viziteze pe micuțul Iisus aduseseră daruri mărețe: aur, tămâie și smirnă. El, însă, era sărac și nu avea decât un mic buchet de flori pe care să i-l dăruiască.
Sursa foto Google
Căutând plante prin zăpadă, păstorul nu găsea nimic care să fie demn de a fi oferit unui astfel de dar. Frigul și lipsa florilor l-au făcut să simtă că darul lui va fi neînsemnat. Cu fiecare pas, gândurile sale deveneau tot mai îngrijorate, iar la un moment dat, copleșit de tristețe, s-a lăsat pradă lacrimilor.
În acea clipă de disperare, un înger a apărut în fața lui, cu aripile strălucind în lumina palidă a lunii. Îngerul, văzând tristețea păstorului, a zâmbit și i-a spus: „Nu te întrista, căci darul tău va fi unul unic. În locul lacrimilor tale, va înflori o floare rară, pe care o vei oferi pruncului Iisus, și aceasta va fi un dar plin de iubire și speranță.”
Așezându-se acolo, în locul în care lacrimile păstorului au căzut pe pământul înghețat, floarea a apărut miraculos, răsărind din zăpadă. Era o plantă albă, cu petale fine și delicate, care străluceau în lumina lunii, asemenea unei stele. Păstorul, mirat și recunoscător, a cules floarea și s-a grăbit să o ducă pruncului Iisus.
Floarea care a apărut în acest mod miraculos era spânzul, o plantă rară care înflorește doar în luna decembrie, în timpul Crăciunului, și care este cunoscută sub numele de „Trandafirul lui Hristos”. Se spune că această floare simbolizează darurile pure și neprețuite, acelea care nu sunt măsurate în valoare materială, ci în iubire și sacrificiu. Spânzul reprezenta astfel darul sincer al păstorului, dar și compasiunea divină care se arăta în fața unui gest pur, făcut din
Sursa foto Google