La data de 14 mai 1917, Emil Rebreanu, fratele scriitorului Liviu Rebreanu, a fost executat prin spânzurare de către autoritățile austroungare.
La data de 14 mai 1917, Emil Rebreanu, fratele scriitorului Liviu Rebreanu, a fost executat prin spânzurare de către autoritățile austroungare. Această întâmplare tragică a avut un impact profund asupra scriitorului, care a scris ulterior romanul “Pădurea spânzuraților”. Emil Rebreanu s-a născut pe 17 decembrie 1891 în satul Maieru, județul Bistrița-Năsăud, care făcea parte din Imperiul Austro-Ungar.
Emil Rebreanu a fost înrolat forțat în armata austro-ungară, fiind astfel pus în situația de a lupta chiar împotriva propriilor frați români, poate chiar împotriva fratelui său. El a fost acuzat de dezertare din armata austro-ungară, degradat și condamnat la moarte prin spânzurătoare pe 14 mai 1917. Într-o încălcare a principiilor de justiție, execuția a avut loc în aceeași zi cu pronunțarea sentinței, fără a se acorda posibilitatea unui apel.
Trebuie menționat că Emil Rebreanu și-a îndeplinit datoria ca militar, luptând pe frontul din Rusia și în Galiția alături de austro-ungari împotriva rușilor, în timpul atacului Austro-Ungariei și Germaniei asupra Rusiei. Emil Rebreanu nu era de acord cu uciderea militarilor adversari, dar a fost obligat să lupte. Aceasta nu era inițiativa sa. El a fost rănit în aceste lupte purtate de austro-ungari împotriva rușilor, ucrainienilor (galițienilor) și chiar împotriva italienilor, care au fost, de asemenea, atacați de Austro-Ungaria în Primul Război Mondial. După primul an de lupte, Emil Rebreanu a fost decorat pentru vitejie și avansat la gradul de sublocotenent în armata austro-ungară, primind cea mai înaltă decorație acordată ofițerilor: “Medalia de Aur pentru Vitejie”. Cu toate acestea, când a refuzat să lupte împotriva fraților săi români, a fost executat prin spânzurare de către austro-ungarii alături de care luptase cu forța, dar cu curaj. În 1917, Austro-Ungaria era un inamic pentru România, iar armatele austro-ungare și germane invadaseră teritoriul românesc. În acest context, Emil Rebreanu nu a mai acceptat să lupte în armata austro-ungară.
Înainte de execuție, Emil Rebreanu a strigat cu putere: “Trăiască România!”.
În romanul “Pădurea spânzuraților”, fratele scriitorului, Emil, este reprezentat de personajul principal numit Apostol Bologa. Liviu Rebreanu a dedicat romanul “În amintirea fratelui meu, Emil, executat de austro-unguri, pe frontul românesc, în anul 1917.”
Această tragică poveste a lui Emil Rebreanu reprezintă doar unul dintre multele sacrificii și suferințe prin care românii au trecut în timpul Primului Război Mondial. Execuția lui Emil Rebreanu a devenit un simbol al nedreptății și al conflictului interior prin care au trecut mulți români în acea perioadă tulbure.
Este important să cunoaștem și să rememorăm astfel de evenimente, astfel încât să putem înțelege trecutul și să îi cinstim pe cei care și-au pierdut viața în lupta pentru libertate și demnitate. Execuția lui Emil Rebreanu și romanul scris de fratele său rămân mărturii dureroase ale suferințelor și sacrificiilor din timpul războiului și ne reamintesc de prețul plătit pentru independență și unitate națională.
