
În 1993, ieșirea din Cluj-Napoca spre Florești era un punct de tranzit important pentru locuitorii ambelor localități, dar și pentru cei care călătoreau spre zonele limitrofe județului Cluj. La acea vreme, infrastructura rutieră nu era la nivelul la care o găsim astăzi, iar drumul spre Florești, aflat în plină dezvoltare, era o rută frecvent utilizată, dar cu unele provocări.

Sursa foto Google
Străzile erau mai înguste, iar traficul, deși mai redus comparativ cu prezentul, începea să crească odată cu extinderea Floreștiului, care începuse să se dezvolte ca o localitate suburbană în imediata apropiere a municipiului Cluj-Napoca. În acei ani, Florești era încă o comună cu aspect rural, cu case răzlețe și terenuri agricole, însă avea deja o comunitate în creștere, ceea ce genera o necesitate crescută pentru o legătură rutieră mai eficientă.

Sursa foto Google
Ieșirea spre Florești în 1993 reprezenta un traseu esențial pentru navetiști și pentru transportul de marfă, dar și o poartă spre zonele de agrement și terenurile agricole din împrejurimi. Cu toate acestea, infrastructura rutieră nu era încă modernizată, iar condițiile de trafic erau influențate de lipsa unor sensuri giratorii, marcaje rutiere clare sau iluminat adecvat pe anumite porțiuni.

Sursa foto Google
Pe măsură ce anii au trecut, această ieșire a devenit un nod vital, supus unor ample lucrări de modernizare, pentru a face față cerințelor de trafic generate de urbanizarea accelerată a Floreștiului și extinderea Clujului. Dar în 1993, drumul era încă o simplă legătură între o zonă urbană în expansiune și un sat care se pregătea să devină una dintre cele mai mari localități periurbane ale județului.