Povestea Elenei, o româncă care a ales să își găsească un loc de muncă în Italia, este cu adevărat zguduitoare. În mijlocul frământărilor și necazurilor vieții, ea își aduce aminte cu tristețe de momentele dificile pe care le-a trăit departe de casă. În timp ce lua micul dejun sub un cearsaf modest, lacrimile îi umezeau obrajii, oglindind suferința și lipsurile pe care le-a îndurat.
Experiența Elenei, care a lucrat ca servitoare într-un „palat” din Italia, ilustrează dramatica realitate prin care trec femeile care pleacă în străinătate în căutarea unei vieți mai bune. În loc să își găsească independența și prosperitatea, Elena s-a confruntat cu un mediu plin de umilințe și munci grele. Ea a fost nevoită să-și dedice zilele și nopțile grijii pentru bătrânii care economiseau la cele mai elementare nevoi, precum apă caldă și hârtie igienică, sau pentru alți pensionari care monitorizau fiecare înghițitură.
„Am început să lucrez în Italia, în orașul Palermo. Nu cunoșteam limba italiană și primeam un salariu de doar 500 de euro, în schimbul căruia trebuia să întrețin întreaga casă a contesei Ana. Ea mă numea mereu ‘fetiță’ sau ‘drăguță’, niciodată pe numele meu. Palatul avea trei etaje, cu balcoane și plante în jur, iar în fiecare dimineață trebuia să îndepărtez praful de pe frunzele plantelor.”
Sursa foto Google