De la Zero la Glorie: Damian Drăghici povestește despre începuturile sale în Grecia.
Damian Drăghici a deschis inima despre experiența sa în Grecia, unde a pornit pe drumul carierei muzicale. El a mărturisit că a început prin a cânta cu naiul la mese și chiar să ceară bani: „Acolo am început să cerșesc. Cântam cu naiul pe la mese.” Acest episod din viața sa a reprezentat un moment crucial în evoluția sa ca artist și a demonstrat hotărârea și pasiunea sa pentru muzică, care l-au ghidat în drumul său spre succes.
Damian Drăghici se evidențiază ca un artist versatil în peisajul muzical românesc, datorită talentului său incontestabil și diversificării abilităților sale. Pe lângă rolurile sale de compozitor și producător muzical, Drăghici se remarcă și ca instrumentist, fiind cunoscut în special pentru virtuozitatea sa la nai. Apreciat pentru prestațiile sale live și pentru abordarea sa inovatoare în muzica populară și de jazz, Drăghici continuă să impresioneze publicul cu interpretările sale captivante.
Sursa foto Google
Participând la podcastul lui Andi Moisescu, talentatul artist a împărtășit povestea sa despre debutul în lumea muzicii și despre drumul său către succesul de astăzi.
Deși acum se bucură de un succes remarcabil, în primele etape ale carierei sale muzicale, artistul a întâmpinat numeroase provocări. La vârsta de numai 19 ani, Damian Drăghici a luat decizia de a se îndrepta către Grecia, unde și-a câștigat existența cântând la nai în restaurante.
Sursa foto Google
Îmi petreceam serile cântând la nai în restaurante, în loc să stau acasă și să învăț. Acesta a fost anul când aveam 19 ani și încă îmi plăcea să studiez diverse lucruri clasice. Trebuia să cânt doar ceea ce știam deja, repetând aceleași melodii de sute de ori pe noapte, pentru fiecare masă. Deși acea perioadă a fost una în care muzica era asociată cu cerșitul, Grecia a fost o experiență extraordinară pentru mine. De la acele mese am întâlnit o mulțime de muzicieni.
Sursa foto Google
Nu știam cine se afla la mese în timp ce cântam. Uneori, oamenii îmi ofereau invitații să merg la ei în studio sau să cântăm împreună. Mergeam și cântam la mese fără să știu cine erau ei. Am avut norocul să întâlnesc oameni extrem de generoși în Grecia. Cu puține excepții, de obicei puteai cânta fără probleme, cu excepția câtorva situații când era un patron mai exigent și te alunga.
Sursa foto Google
