Prin culori, creierul învață mai repede. De aceea, elevilor li se recomandă să sublinieze pe carte cu diverse culori. Totuși, în cazul profesorilor, nu este indicat ca acești să folosească pixul roșu atunci când corectează lucrările copiilor, susține expertul în educație Ovidiu Pânișoară.
“Colorăm pasaje cu culori diferite astfel încât creierul să rețină – roșu era acolo, albastru acolo – și să nu colorăm la întâmplare, ci să ne gândim ce culoare simțim că ar trebui să punem. Voi colora cu roșu ce voi simți mai activ, mai dinamic, cu albastru elemente care liniștesc creierul, cu verde, care țin de mine”, a spus la Pro TV prof. univ. dr. Ovidiu Pânișoară.
Profesorii ar putea în schimb să folosească culoarea verde pentru a corecta evaluările. Această culoare este mult mai relaxantă, potrivit studiilor.
“Dacă eu, de cele mai multe ori, scriu cu albastru și, ca profesor, corectez cu roșu, acel roșu transmite agresivitate. Eu, când folosesc roșu, voi fi mai sever decât în mod firesc. Le propun o teorie celor care sunt sceptici: să corecteze aceeași lucrare, iar la o perioadă de timp să o corecteze cu verde. Vor vedea că atunci când au corectat cu roșu, au dat mai puțin”, a mai explicat prof. univ. dr. Ovidiu Pânișoară.
Cartea care îndeamnă copiii de 6-10 ani la voodoo contra profesorilor a indignat spațiul public. Prof. Pânișoară atrage atenția asupra adevăratei probleme
O carte apărută în anul 2021 la o editură românească a intrat în rândul altora care au șocat opinia publică și mai ales părinții. În paginile cărții, care se doresc a fi interactive, cei mici, cărora le este adresată cartea (6-10 ani, conform site-ului), au exerciții precum ”dă cu capul aici” și oprește exercițiul ”dacă ți-ai pierdut cunoștința”, exercițiu de ”pupat în fund” și caută pe Facebook cât mai multe informații personale despre profesorii tăi – ”care este cel mai ciudat lucru pe care l-ai găsit?”.
Despre astfel de cărți am discutat cu profesorul universitar Ion-Ovidiu Pânișoară, doctor în Științe ale Educației în cadrul Facultății de Psihologie și Științele Educației, acesta punctând faptul că nu astfel de publicații sunt problema și ”instrumentele” pe care le oferim celor mici pentru a interpreta lumea în care trăiesc.
”Vă dau exemplu, de pe vremea când era fiica mea mică și li s-a dat la școală o carte, ”Doi copiii obraznici”. Cartea nu am luat-o, pentru că aveai de ales între două cărți și am luat o alta, care a fost foarte ok, dar ghidul de lectură era comun, făcut de editură, un fel de caiet de lectură, fiind comun, am văzut întrebările și pentru cealaltă carte. În acel ghid de lectură comun, erau întrebări de genul ”Ce părere aveți? La cei doi obraznici a venit în școală Ministrul Educației, iar clasa lor nu a fost chemată. Vă dați seama de ce nu a fost chemată. Închipuiți-vă că ar veni la voi în școală Ministrul Educației. Ce farse i-ați fi făcut?” sau ”Cei doi obraznici au adus un cățel acasă fără știrea părinților, pentru că părinții nu ar fi acceptat cățelușul. Găsiți cât mai multe metode creative de a aduce ceva acasă fără să știe părinții”, în felul ăsta era pusă problema” a explicat profesorul, ceea ce arată că această nouă carte adusă în atenția publică nu este inedită.