Zidul dacic, cunoscut și sub numele de “murus dacicus,” a fost o realizare remarcabilă de inginerie din lumea antică. Acesta a fost o componentă esențială a sistemului de fortificații al cetăților dacice și părea de neînvins în fața tehnicilor militare antice. Armata romană însăși nu a reușit să-l doboare.
Multe dintre cetățile dacice care alcătuiau inelul de apărare al capitalei regatului geto-dac, Sarmizegetusa Regia, aveau ziduri din piatră. Specialiștii și cercetătorii, inclusiv dacologi, au identificat un tip specific de fortificație în structura acestor ziduri de apărare, cunoscut sub numele de “murus dacicus.”
Aceste ziduri erau considerate o realizare unică în domeniul inovațiilor militare europene din acea vreme, fiind practic impenetrabile și depășind tehnologia militară a epocii. Murus dacicus era o îmbunătățire a zidurilor grecești și era imposibil de străpuns sau distrus cu mijloacele militare ale acelei perioade.
Dacii construiau, în general, ziduri din piatră doar în anumite zone, dar acolo unde o făceau, se apropiau de perfecțiune. Majoritatea cetăților dacice din teritoriul României erau construite conform metodelor tradiționale moștenite de la triburile tracice din Epoca Bronzului. În general, se construiau așezări pe terenuri înălțate, înconjurate apoi de șanțuri de apărare și valuri de pământ, iar ulterior se ridicau palisade groase din bușteni.
Cu toate acestea, în zonele montane, în special în Munții Orăștie, unde piatra era abundentă, au fost identificate ziduri de apărare de tip “murus dacicus,” care erau complexe și unice în Europa. Aceste ziduri erau descrise ca fiind formate din blocuri de piatră consolidate cu bârne de lemn, cu pământ și piatră neîncrestată umplând spațiul dintre ele.
Se crede că zidurile murus dacicus au fost construite cu inspirație din zidurile grecești ciclopice și au fost o îmbunătățire a acestora, folosind piatra masivă din Munții Orăștie.
Acest tip de ziduri a apărut în perioada secolului I î.Hr. și I d.Hr., pe o durată de aproximativ 200 de ani, în timpul când amenințarea romană către Dacia se contura la Dunăre. Se crede că Burebista, primul mare rege dac, ar fi inițiat construirea acestor ziduri, care au fost folosite pentru a fortifica capitala regatului dac al lui Decebal, Sarmizegetusa Regia, și cetățile care o protejau, cum ar fi Luncani-Piatra Roșie, Costești-Blidaru, Costești-Cetățuie, Căpâlna și Bănița.
Aceste ziduri au dovedit că rezistă cu succes asediilor și mașinilor de război romane, fiind considerate practic inexpugnabile. Cu toate acestea, cetățile dacice nu erau pregătite corespunzător pentru asedii, având spații interioare restrânse și rezerve insuficiente de apă.
Cu toate acestea, zidurile murus dacicus au servit ca simbol al puterii și dominației dacice, înfățișându-se ca neclintite și impenetrabile, pentru a sublinia autoritatea și poziția regelelor dacici. Aceste fortificații se bucurau de un rol ideologic puternic, indicând o încredere în capacitatea de apărare a cetăților dacice, care, deși nu puteau rezista mult timp asediilor, erau considerate simboluri de neînvins.
Disclaimer: News Cluj nu are contracte de publicitate cu nici un partid politic sau agenție guvernamentală direct sau sub forma unor campanii de informare. News Cluj consideră că aceste sume nu sunt nimic altceva decât un ajutor mascat care distorsionează piața media.News Cluj acceptă contracte cu partidele politice doar în perioada campaniilor electorale. Publicitatea electorală marcată ca atare fiind normală pe perioada alegerilor.
#presacurata
