Sursa Foto Google
Astăzi, într-o epocă în care indivizii sunt dornici să se evidențieze, prostul poartă amprenta unei nevoi viscerale de a-și exhiba esența sa. Motivul este simplu: ego-ul său este supraîncărcat cu detalii plăcute despre sine.
Rareori întâlnim oameni care să recunoască propria prostie și să caute să se distanțeze de ea. Nu pentru că s-au trezit deodată mai inteligenți peste noapte, ci pentru că au ajuns să o considere un companion plăcut, pe care îl afișează cu mândrie, în loc să-l ascundă cu rușine. Și nu greșesc prea mult în această privință. Dacă privim cu atenție, putem observa că prostia a devenit în România o formă de plusvaloare. Poate fi menționată chiar în CV. Se spune că în unele companii este echivalată cu un MBA, iar în alte domenii, precum politica, cu o funcție de demnitar.
Exagerare sau nu, prostul autohton este atât de omniprezent încât este imposibil să nu dai peste el. Pe de altă parte, dacă crezi că ești înconjurat doar de oameni frumoși și inteligenți, găsirea unui prost devine și mai simplă: uită-te în oglindă! Dacă chiar și propria ta imagine nu îți este familiară, petrece câteva minute citind comentariile postate pe internet, în subsolul unui articol cu temă politică. Nu știu dacă doar proștii își varsă frustrările acolo sau dacă majoritatea celor care își dau cu părerea sunt în aceeași situație, dar statistic vorbind, se pare că așa stau lucrurile.
Prostul știe cum se face politica pe malul Dâmboviței, cum sunt femeile în ziua de azi și ce ar trebui să facă Merkel și Obama în Ucraina; el știe de ce țara este într-o stare precară și de ce sistemul judiciar este corupt și compromis; el știe de ce românul nu are curaj, de fapt, prostul știe totul. Cu excepția modului în care să-și trăiască propria viață. Faptul că este doar o moluscă pierdută într-o galaxie îl înnebunește, în loc să-l liniștească. Creierul său de moluscă refuză acest statut insignifiant. Este adevărat că are motive pentru asta. La televizor, alți proști, mai norocoși, au tot ceea ce își doresc, fără a fi făcut altceva decât ceea ce ar fi fost dispus și el să fac.
