În 1972, la meciul cu Levski Spartak din Cupa UEFA (4-1 pentru noi), a apărut o coagulare în manifestări și însemne din partea fanilor lui U. Eșarfele erau rare pe atunci, semnele distinctive fiind șepcile roșii, coifurile de carton vândute de club și insignele cu U. Clujul, oraș universitar construit inițial pentru 80 de mii de oameni, se afla în plină perioadă a industrializării, iar studenții s-au agățat de sport ca formă de rezistență. Se mergea la sala Horia Demian, la handbal, baschet și volei, și pe stadionul Ion Moina, la fotbal.”
Mereu am încercat să fim profesioniști în ce făceam. Cântecele galeriei erau vizate de către cei de la Conservator. Noi obișnuiam să cântăm «Gaudeamus Igitur» pe patru voci, iar ca să facem asta exersam cu un tip de la Conservator […]”
Sursa: Coco Predescu, membru al primului grup organizat de fani ai „șepcilor roșii”: Asociația Amicii U
📸: arhiva de presă Făclia și Igazsag
Sursa: pagina de Facebook Amicii U