Claudiu Bleonț ,această abordare face ca lectura să fie asociată cu o obligație și cu o formă de superioritate intelectuală, iar mesajul transmis este că cei care nu se conformează standardelor impuse de unii adulți sunt, în esență, inferiori..

Într-o lume în care educația și cultura ar trebui să fie surse de inspirație și deschidere, ceea ce a făcut Claudiu Bleonț cu fiica sa pe scenă la Premiile Gopo reprezintă o eroare fundamentală de percepție asupra lecturii și învățăturii. Fraza „Măi, gândește-te că toți oamenii din sala asta AU CITIT ENORM, au făcut școală, nu stau ca proștii pe telefon și… pă asta. Lectură, cultură!” nu doar că transmite o judecată negativă și descurajantă, dar transformă lectura dintr-o alegere liberă într-un băț cu care să pedepsești neatenția sau lipsa de interes a unui tânăr.

Această abordare face ca lectura să fie asociată cu o obligație și cu o formă de superioritate intelectuală, iar mesajul transmis este că cei care nu se conformează standardelor impuse de unii adulți sunt, în esență, inferiori. Această atitudine poate crea un blocaj psihologic în rândul tinerilor, care, în loc să își descopere frumusețea și satisfacția lecturii, o vor percepe ca pe o corvoadă, o sarcină plictisitoare, menită doar să-i „disciplineze” sau să-i „corecteze”.

Lectura ar trebui să fie privită ca o alegere personală, un mijloc de evadare într-o lume a imaginației, un proces de învățare continuă și de autodescoperire. Atunci când cititul devine o presiune, o plictiseală forțată, ceea ce se pierde este esența sa: dorința naturală de a învăța, de a explora, de a te conecta cu diverse perspective și de a-ți extinde orizonturile. Copiii și adolescenții trebuie să înțeleagă că lectura poate fi un act de libertate, nu un act de conformism.

Ceea ce a spus Claudiu Bleonț, chiar dacă ar fi fost spus cu intenția de a stimula un anumit tip de comportament, a ajuns să transmită un mesaj greșit despre rolul culturii și al educației. Televizate pe un podium ca Premiile Gopo, aceste cuvinte devin și mai dureroase, având în vedere că ar putea influența o întreagă generație. Fetița sa, în acel moment, nu a fost doar un „copil pe scenă”, ci un simbol al unei lecții ce riscă să fie învățată într-un mod greșit.

Sursa foto Google

Pentru ca lectura să fie apreciată de tineri, ea trebuie să rămână o alegere liberă, nu o condamnare. Un copil trebuie să înțeleagă că fiecare carte deschisă este o oportunitate de a învăța ceva nou, de a-și lărgi orizontul și de a se regăsi pe sine. Este o cale de a ajunge la propriile răspunsuri, nu un băț cu care să fie loviți pentru lipsa de „cultura” cerută.