Cine a fost Peneş Curcanul, sergentul erou din Vaslui care l-a inspirat pe poetul Vasile Alecsandri să scrie o operă celebră
Arhivele Naționale ale României au descoperit că, pe lângă cariera sa militară remarcabilă, Constantin Țurcanu a avut și o altă pasiune – colecționarea și scrierea de cărți poștale. În perioada cât a fost militar, el a trimis numeroase cărți poștale către familia sa și prietenii apropiați, dar și către alte persoane cu care a legat prietenii în timpul războaielor.
Cărțile poștale ale lui Constantin Țurcanu conțin diverse informații despre experiențele sale ca militar și se constituie într-o importantă sursă istorică, oferind detalii despre condițiile de viață ale soldaților în timpul războiului, despre luptele în care a participat și despre tradițiile și obiceiurile locale.
Într-una din cărțile sale poștale, Constantin Țurcanu descrie detaliat modul în care a fost rănit la Grivița și despre felul în care a fost transportat la spital pentru a fi tratat. În alte cărți poștale, el povestește despre camarazii săi, despre tradițiile locale și despre frumusețile peisajelor pe care le-a văzut în timpul campaniilor militare.
În total, se cunosc aproximativ 60 de cărți poștale scrise de Constantin Țurcanu, care sunt acum păstrate în colecțiile Arhivelor Naționale ale României. Acestea oferă o perspectivă unică asupra vieții și experiențelor unui soldat român din secolul al XIX-lea și îl aduc pe eroul vasluian mai aproape de noi, dincolo de poezia lui Vasile Alecsandri.
Deși se știe că oficial întâlnirea dintre Constantin Țurcanu și poetul Vasile Alecsandri a avut loc după bătălia de la Plevna, există un set de cărți poștale, datând din 1925, scrise chiar de eroul vasluian, care conțin scurte narațiuni care contrazic datele cunoscute de istoria literară și afirmațiile autorului lor. În aceste cărți poștale, Constantin Țurcanu relatează că s-a întâlnit cu poetul Vasile Alecsandri pe Calea Victoriei, la București.
În aceste cărți poștale, Țurcanu povestește cum Vasile Alecsandri i-a schimbat numele în Peneș Curcanu în timpul războiului din 1877. El a afirmat că a fost cel dintâi care a intrat în reduta luată la 27 august 1877 și că a fost decorat cu Virtutea Militară de domnitorul Carol și cu Steaua României în gradul de cavaler la 31 august la Grivița, în același an.
Țurcanu a mai relatat cum a dat un atac fals la reduta nr.2 în același an și a fost rănit, iar la 7 octombrie a fost prins de cange și a fost aproape să fie tăiat bucăți. El a mai povestit cum a fost în spital până s-a internat, după care a reîntors la Regimentul său, dar acesta fiind distrus, a luptat în alte unități.
La 1 Decembrie 1877, el a plecat la București cu 10.000 de prizonieri turci și în timp ce se plimba pe Calea Victoriei, s-a întâlnit cu un domn care l-a întrebat despre serviciul său și despre rănile sale. În 1881, el a văzut poezia «Plecat-am 9 din Vaslui și cu sergentul 10». În 1913, el avea un serviciu ca picher de stat și era plătit cu 150 de lei pe lună. În cele din urmă, el s-a înscris ca voluntar în Regimentul 25 pentru a lupta împotriva bulgarilor și a rămas în armată până la moartea sa. Aceste amintiri ale sergentului Constantin Țurcanu – Peneș Curcanul – despre participarea sa la campania din 1877-1878 sunt păstrate în Arhivele Naționale ale României, SJAN Gorj, colecția Documente foi volante, dosar V/648.
În ciuda faptului că aceste cărți poștale aduc o contradicție între datele cunoscute de istoria literară și afirmațiile lui Constantin Țurcanu, ele oferă o perspectivă interesantă asupra evenimentelor din timpul războiului și după acesta.
În plus, amintirile sale sunt valoroase pentru că oferă o perspectivă directă asupra experiențelor trăite în război, și anume: atacurile la redute, decorările primite și experiențele medicale. De asemenea, acestea sunt importante și pentru că dezvăluie informații despre el însuși, precum faptul că a fost picher de stat și că s-a înscris voluntar în armată de mai multe ori.
Este posibil ca întâlnirea cu Vasile Alecsandri să fi avut loc într-un alt moment decât cel menționat în cărțile poștale, sau poate că poetul a avut o confuzie legată de numele eroului vasluian. Cu toate acestea, este important să ne amintim că amintirile lui Constantin Țurcanu sunt valoroase pentru că ne oferă o perspectivă directă asupra experiențelor sale în timpul războiului.
