Deși acum are o viață pe care mulți o invidiază, cu o familie frumoasă și un job râvnit de mulți, Cabral a avut o copilărie marcată de lipsuri. În plus, a fost mereu conștient de faptul că era diferit și admite că nu i-a fost ușor. Absența tatălui, care l-a părăsit la doar câteva săptămâni, a fost o durere resimțită profund.
Cabral a ales să împărtășească pe blogul său o latură a vieții sale necunoscută publicului. Prezentatorul emisiunii „Ce spun românii” a povestit despre faptul că a fost părăsit de tatăl său încă de mic și a fost crescut de o mamă modestă, fără prea multe resurse, pe care o descrie ca provenind „de la coada vacii”.
Textul unui bărbat care a reușit să înfrunte toate obstacolele, chiar și atunci când totul părea împotriva lui, are un mesaj motivant, intitulat „Hai că poți”. De aceea, a devenit rapid viral în mediul online.
Ce noroc, ce ghinion. Ce șansă, ce neșansă. Ce baftă, ce bulan!
Născuți în aceeași lume, sub aceleași umbre, respirând același aer… dar nu același vânt.
Unii trăind în case de chirpici cu podele de lut, în cârpe murdare, cu resturi de lemn arse pentru un aer cald și umed.
Alții, în palate de sticlă și cu șosete de aur.
Unii străbătând asfaltul gol, cu tălpi desculțe și ranite.
Alții apăsând cu siguranță pedalele unor mașini care miros a mosc și trabucuri, purtând pantofi cu stil.
Nu m-am considerat niciodată un exemplu, pentru că nu sunt.
Nu m-am dat drept exemplu, pentru că nu cred că merit.
Nu m-am arătat cu degetul, pentru că mi se pare că aș arăta doar defectele mele.
„Dar dacă vreodată îmi ceri un sfat, îți voi răspunde simplu: ai încredere”, începe el mesajul de pe blog.
„Ai încredere în tine, trăiește cu convingerea că poți face orice.
Ai încredere în ceea ce poți învăța, în ceea ce poți construi, în ceea ce poți realiza.
La școală ni se arată ce nu putem face. La liceu ni se spun lucrurile pe care nu avem voie să le facem. La facultate, printre altele, ni se explică limitele pe care nu avem voie să le depășim.
Sursa foto Google
Societatea, așa cum este organizată, ne pune „la locul nostru”, ne apasă umerii până ne pune în genunchi… și din genunchi ne împinge pe burtă, târându-ne.”
„Nu ai avut norocul să te naști în familia potrivită.
– Nu ai avut noroc de Cotroceni… ai primit Berceni.
– Așa neșansă? Să te naști negru printre albi?
– Așa lipsă de noroc încât să te naști în România, într-o familie săracă?!
Mulți „experți” și „onorabili” mi-au explicat de nenumărate ori ce nu puteam să fac, ce nu puteam deveni, ce nu aveam nicio șansă să reușesc vreodată.
Am zâmbit. Am zâmbit constant”, continuă el.
„Și am avut încredere.
A, desigur, nu sunt Denzel Washington. Ce Denzel… nici măcar de rate n-am scăpat!”
Mă compar în fiecare zi cu mine, cel de ieri.
Și atâta timp cât există progres, chiar și unul mic, înseamnă că sunt pe drumul cel bun.
Am învățat să muncesc, să gândesc, să cresc.
Am început viața abandonat de tată când aveam doar câteva săptămâni, cu o mamă de la țară, de la coada vacii, care m-a învățat că te poți ridica, poți învăța, poți alege orice carieră îți dorești… dacă ești dispus să muncești pentru asta și dacă ai încredere în tine.
Apoi eram patru suflete într-un apartament de două camere și ieșeam afară purtând singura pereche de pantofi pe care o aveam, niște „tâlhari” de la RoSprint… crăpați la încheieturi.
Am descărcat TIR-uri, am cărat moloz pe șantier, am schimbat roți, am sudat garduri, am fost paznic de noapte… am făcut orice mi-a ieșit în cale pentru a crește și a face un pas înainte.
Am avut încredere că pot.
Și nu m-am oprit. Nu m-am dat bătut. N-am ascultat de „nu poți” și nici de „n-ai cum”.
De aceea îți spun acum… chiar dacă e greu. Chiar dacă nu te simți bine.
Dacă simți că vrei să te oprești, să te așezi jos și să plângi… fă-o.
Și apoi caută în tine puterea de a te ridica, pune un picior în fața celuilalt… și mergi mai departe.
Ai încredere că poți.
Cei care au reușit nu au avut certitudinea că o vor face.
Nu le-a oferit nimeni garanții, nici plase de siguranță.
Dar au avut încredere că pot.
Găsește-ți încrederea în tine.
Și mergi înainte.
Poți! – le-a transmis el celor care se simt lipsiți de șansă.