Într-o dimineață de primăvară bondarul, deranjat de lumina Soarelui ce-i pătrunseseră iarăși în scorbura sa destinată Regelui Lenei din apropierea stupinei, se răsti la albinele lucrătoare ce tocmai se întorceau încărcate de polen :
— V-am ordonat să nu mai fiu deranjat. Eu vreau să-mi duc viața pas cu pas în liniște deplină dar văd că voi nu pricepeți. Ori sunteți proaste ori nu sunteți precaute !
Din urdinișul unor stupi, vopsiți într-o culoare galben-căcănie, armata de trântori, scărpinându-și burțile pline, hă-hă-iau la auzul dojanei leneșului șef adresată bietelor lucrătoare din Stupina Regelui Lenei.
— Așa vă trebuie, căci voi proletarele mereu sunteți de partea ălorlalți, cei care au răspândit ciuma roșie ! Dacă nu eram noi, trântorii, temelia acestor stupi, ați fi dispărut definitiv și ne rămânea nouă toată floarea primăverii cu tot polenul lor. Dar ne mulțumim și cu mierea voastră pentru că are dreptate Regele Lenei, ori sunteți proaste ori nu sunteți precaute.
A venit iarna, o iarnă grea și lungă iar Bondarul constată că i s-au cam terminat proviziile căci albinele proletare i-au cam tăiat macaroana, nu i-au mai dat birul de altădată și nu doar ca să-i arate Regelui că nu sunt proaste, ba chiar că sunt și precaute.
Mai mult Ursu, cel păcălit mereu de vulpe, organizează un sondaj printre viețuitoarele din poiană. Iar leneșul nostru avuseră o dureroasă surpriză. Din ușa scorburei sale Bondarul, supranumit Regele Lenei, îmbrăcat într-o geacă roșie jerpelită, asistă la citirea rezultatelor sondajului și constată că a căzut de pe întâiul loc printre toate viețuitoarele pe penultimul. Doar un jigărit de cuțu mai este în urma sa.
Supărat, nevoie mare, își zice în barbă :
— Ori îs prost ori n-am fost precaut. Am coborât pas cu pas în Neant. Am eșuat.
Morala : Când eșuezi lamentabil ești ori prost ori neprecaut. Și normal ar fi să pleci și să te sinucizi departe de…stupină. Poate nu știați, bondarul leneș pute urât și viu dar mai ales mort !!
