Biserica Calvaria din Cluj-Napoca: Un Sanctuar de Lumină și Credință vechi de aproape un mileniu
Biserica Calvaria de la Cluj-Mănăștur, cu hramul Sfânta Maria, se află în vechiul sat Mănăştur şi se numără printre cele mai vechi monumente istorice şi de arhitectură păstrate în Cluj. Începând cu a doua jumătate a secolului al XI-lea a funcționat aici, în interiorul fortificației regale-comitatense, abația benedictină Monasterium Beatae Mariae de Clus, înconjurată cu un zid de apărare. Cercetările arheologice de pe acest deal au scos la iveală vestigii ale unei cetăţi mai vechi a voievodului Gelu din secolul IX. Din vechile construcții se mai păstrează doar corul bisericii, prevăzut cu o navă mai simplă, construită în secolul al XIX-lea pe vechile fundații. Biserica era înconjurată de un val înalt de pământ, urmă a fortificațiilor elipsoidale din evul mediu, când întregul areal dispunea de șanțuri de apărare spre sud, est și vest, spre nord existând o pantă naturală abruptă.
Sursa Foto bjc ro
Potrivit tradiţiei istorice, fondarea mănăstirii datează din a doua jumătate a secolului al XI-lea, cu un rol însemnat în istoria Transilvaniei. Astfel, în anul 1202, după abandonarea fortificației de către regalitate, mănăstirea a devenit exemptă, adică scoasă de sub jurisdicția Episcopiei Transilvaniei, iar abatele acesteia a primit din partea papei Honorius al III-lea dreptul de a purta mitră şi inel, strîngând taxe şi impozite din zeci de sate înconjurătoare.
Aceste privilegii au condus la un conflict armat cu Episcopia Transilvaniei, mai întâi în timpul episcopului Adrian (1189-1203), apoi cu episcopul Wilhelm (1204-1221), care într-una din incursiunile sale a reușit să ardă privilegiile papale doveditoare ale exempțiunii, iar pe cele regale a reușit să le arunce în Someș. În anul 1225, la insistența regelui Andrei al II-lea, papa Honorius al III-lea a reînnoit privilegiile mănăstirii. Marea invazie tătară din 1241 a provocat mănăstirii distrugeri atât de mari, încât a adus-o în pragul desființării. După această invazie, între oraşul Cluj şi abaţia de la Cluj-Mănăştur a apărut o rivalitate care s-a prelungit de-a lungul întregii epoci medievale. Săpături arheologice efectuate la nord de corul gotic al actualei biserici au scos la iveală ruinele unei rotonde romanice din secolul al XIII-lea. Rotonda avea diametrul de 8,60 metri, construită la exterior cu un soclu profilat. În interior avea șase absidiole bine conturate. Lucrări de restaurare au avut loc și în anul 1342. În 1362, în urma unui conflict cu meșteșugarii din Feneșul Săsesc, aceștia au incendiat casa și palatul abatelui.
Sursa Foto bjc.ro
Mănăstirea a funcționat ca loc de autentificare a documentelor până în 1556, fiind cel mai important notariat din Transilvania, în afară de capitulul de la Alba Iulia. Primele date referitoare la conventul de la Cluj-Mănăștur ca loc de autentificare datează din anul 1288. În 1437, în timpul Răscoalei de la Bobâlna, oştile lui Anton cel Mare din Buda au atacat mănăstirea și au prădat casa abatelui, făcând victime și printre călugări. Ulterior tot aici s-a întrunit conventul care a stabilit înțelegerile dintre reprezentanții țăranilor răsculați și nobilime.
În 1467, mănăstirea de la Cluj-Mănăştur s-a asociat rebeliunii nobiliare împotriva regelui Matia Corvin, spre deosebire de oraşul Cluj, fidel acestuia din urmă. După 1556, când a avut loc secularizarea averilor mănăstirii, aceasta a devenit subordonată trezoreriei. În 1581 Ștefan Báthory a dăruit mănăstirea Ordinului Iezuit, împreună cu șase sate dintre fostele posesiuni ale abației benedictine de Mănăștur, respectiv Feneșul Săsesc, fostă posesiune a episcopului catolic de Alba Iulia. După Dieta de la Mediaș iezuiții au fost forțați să părăsească temporar țara (între 1588-1594), reîntorcându-se în 1595. Parțial distrusă de un trăsnet în 1598, clădirea a intrat o perioadă îndelungă în renovare, intrînd din nou în stăpînirea călugărilor iezuiți.
Sursa Foto bjc.ro
Invazia tătarilor din 1658-1661 a însemnat un alt moment dramatic pentru ansamblul monastic de la Cluj-Mănăştur, când acesta a fost din nou distrus, devenind nelocuibil. A urmat, în secolul XVIII, transformarea clădirii în depozit de armament, accentuându-se distrugerea sa. Episcopul Alexandru Rudnay a dispus apoi demolarea atât a bisericii cât și a clădirilor din jur. A supraviețuit acelor momente doar altarul, care a fost transformat într-o capelă, împreună cu Statuia Fecioarei Maria cu Isus în brațe. În secolul al XVIII-lea a activat în această capelă Thaddäus Manner, iezuit din Wiener Neustadt, care – potrivit pietrei funerare aflate în interiorul bisericii – a activat aici, unde a învățat limba română (IN K.[olozs]MONOSTOR VALACHORUM QUORUM LINGVAM IMPROBO LABORE CONDIDICIT).
De la sfîrşitul secolului al XIX-lea, Biserica a fost oferită, pe rînd, franciscanilor în 1922, care au refuzat-o, apoi Bisericii Greco-Catolice pentru o chirie simbolică, Biserica Romano-Catolică păstrându-și drepturile de proprietar. În 1948, după instaurarea regimului comunist și interzicerea Bisericii Greco-Catolice, biserica a fost dată de către autoritățile comuniste Bisericii Ortodoxe Române, care a folosit-o până în 1990. O perioadă mai specială a existat între 1991 și 1994, când biserica a fost folosită în comun de către Biserica Ortodoxă și Biserica Romano-Catolică. În anul 1994 edificiul a revenit în folosința Bisericii Romano-Catolice, ulterior el fiind renovat. Parohia romano-catolică a cumpărat o orgă construită în 1792 de Samuel Mätz din Biertan, orgă care a fost adusă de la Biserica Evanghelică din Daia Săsească în urma stingerii comunității săsești din Daia.
Sursa:https://www.bjc.ro/wiki/index.php/Biserica_Calvaria
Bibiografie: Dicționarul mănăstirilor din Transilvania, Banat, Crișana și Maramureș / Adrian Andrei Rusu, Nicolae Sabău ș.a.-Cluj-Napoca : Presa Universitară Clujenaă, 2000, p.114-115. ISBN.
Cluj-Napoca. Ilustrated Guide / Popa Gabriela, Stoica Liviu .- Cluj-Napoca: SC Tact SRL, s.a., p. 33. ISBN 978-973-0-05010-3.
Clujul, scurtă istorie / Mureşanu, Camil.-Cluj-Napoca : Casa Cărţii de Ştiinţă, 2009, p.17-18. ISBN 978-973-133-637-4.
Cluj-Napoca, ghid de oraş / Buta I., Bodea M., Edroiu N.-Bucureşti : Editura Sport Turism, 1989, p. 22-24. ISBN 973-41-0043-2.
https://ro.wikipedia.org/wiki/Biserica_Calvaria_de_la_Cluj-M%C4%83n%C4%83%C8%99tur
