Matt și Dyana au crescut împreună, iar cu trecerea timpului, legăturile dintre ei s-au transformat într-o frumoasă poveste de iubire. Astfel, au decis să își întemeieze propria familie, iar în viața lor a apărut o mică minune, Luella, adorabila lor fetiță.
Sursa foto Google
Recent, Dyana a împărtășit pe Facebook o fotografie captivantă realizată de soțul ei, în care aceasta doarme lângă fiica lor. Însă, povestea emoționantă care însoțește imaginea a atins corzile sensibile ale cititorilor, aducând o schimbare profundă și speranță în sufletele lor.
,,Acum câteva zile, Luella, micuța noastră, îi ieșeau primii dințișori și plângea necontenit. M-am întins lângă ea, încercând să o liniștesc, și am adormit împreună…”
M-am trezit când Matt tocmai ajunsese acasă. Am observat o privire îngrijorată și lacrimi în ochii lui. Am fost alarmată la început, dar mi-a explicat repede că totul este în regulă; doar s-a emoționat văzându-ne împreună pe mine și pe fiica noastră. Astfel, fără intenție, i-am amintit o poveste pe care duhovnicul nostru i-o împărtășise.
Acest moment a avut loc într-una dintre zilele în care lăsăm acasă pe micuța Luella și participăm la slujba bisericii. După slujbă, în discuția cu pastorul, acesta ne-a împărtășit o poveste impresionantă pe care o trăise într-un orfelinat din Uganda. Ca misionar, pastorul obișnuia să viziteze diverse centre de îngrijire și orfelinate în diferite colțuri ale lumii, iar atmosfera specială din orfelinatul din Uganda l-a impresionat profund. S-a surprins de liniștea “zgomotoasă” când a intrat pentru prima dată într-o încăpere imensă, plină cu aproximativ o sută de pătuțuri ocupate de sugari.
În acea încăpere, de obicei, se aude mereu plânsul unui copil, dar acolo toți tăceau de-a dreptul…
Preotul a întrebat pe cineva de ce toți copiii par atât de neobișnuiți, iar răspunsul care a urmat i-a rămas întipărit în minte. Când acești copii ajung în orfelinat, plâng încontinuu. Își exprimă durerea prin strigăte și își cheamă părinții pentru ajutor. După o săptămână, însă, toți se liniștesc. Înțeleg că nu mai au nevoie de nimeni și că nu există nimeni să-i consoleze.
Liniștea din acea încăpere reprezenta un semn al disperării în sufletele micuților. Copiii înțelegeau că nimeni nu mai venise să-i ia, poate niciodată…
Această poveste ne-a marcat profund. Am hotărât să nu ignorăm niciodată plânsul copiilor noștri, să fim mereu acolo pentru ei. Chiar și în momentele obositoare, când Luella plânge noaptea, mă duc să o liniștesc. Matt a înțeles totul fără cuvinte când m-a văzut în pătuț cu Luella. A pregătit cina în timp ce dormeam și, când m-am trezit, m-a îmbrățișat strâns, spunând: ”Vă iubesc mai mult decât orice pe acest pământ…”
Sursa foto Google