Annie Oakley – femeia care a transformat pușca în simbol al puterii și independenței feminine..

A fost odată o femeie extraordinară pe nume Annie Oakley, născută în 1860, în statul Ohio, în mijlocul unei familii numeroase, fiind al șaselea copil. Viața nu a fost blândă cu ea: tatăl său a murit când Annie avea doar șase ani, lăsând familia în sărăcie adâncă.

Mama, cuprinsă de grijă, a luat o decizie dură – să o trimită pe Annie la rude, ca să primească măcar o farfurie de mâncare pe zi, în schimbul muncii grele. Copilăria i-a fost astfel una de chin și eforturi grele, muncind de dimineață până seara, cu o hrană insuficientă pentru o copilărie normală.

La doar opt ani, Annie și-a făcut o promisiune: ajunge! S-a întors acasă și i-a spus mamei că nu mai poate continua așa. Dar mama nu avea ce să-i ofere, iar răspunsul a fost clar – nu există hrană pentru ea. Annie a răspuns hotărât: „Nu-mi trebuie mie, eu vă voi hrăni pe voi.”

A luat pușca veche a tatălui și a pornit la vânătoare. În curând, s-a întors cu atâta vânat încât a ajuns să hrănească familia și să vândă surplusul. Mama, fidelă credinței sale quakerițe, se temea să nu fie rușinos să vândă carnea fără un bărbat în preajmă, însă Annie i-a tăiat vorba cu o replică fermă, apoi a plecat singură la oraș pentru a face rost de bani.

Anii au trecut, iar Annie a transformat sărăcia familiei într-o afacere prosperă, reușind să răscumpere ferma ipotecată a mamei. Toți se minunau de curajul și hotărârea ei. În ciuda criticilor celor din jur care îi spuneau că o fată trebuie să fie delicată și să poarte podoabe, Annie își purta pușca ca pe cea mai de preț bijuterie.

La 21 de ani, în Cincinnati, a acceptat provocarea faimosului trăgător Francis Butler, care susținea că nimeni nu îl poate învinge la tir. Cu calm și pricepere, Annie l-a întrecut, iar acesta, fermecat, a început să o curteze. Cei doi s-au căsătorit și au devenit vedetele trupei Buffalo Bill, susținând spectacole în Europa și America, impresionând prin numere de mare îndemânare, cum ar fi împușcarea unui măr de pe capul soțului.

Căsnicia lor era plină de respect și afecțiune, iar Annie a continuat să promoveze tirul în rândul femeilor, deschizând o școală specială. Credea cu tărie că o femeie puternică, cu ochi buni și o pușcă, câștigă respectul și poate influența schimbări reale. A încurajat femeile să învețe să tragă și chiar a propus președintelui McKinley un detașament feminin de trăgătoare pentru războiul cu Spania, însă propunerea i-a fost refuzată.

Viața i-a adus și greutăți: un accident feroviar care aproape a paralizat-o, o acuzație falsă de furt care i-a știrbit imaginea publică, și alte încercări. Totuși, niciodată nu și-a pierdut spiritul luptător. După recuperare, a continuat să țină spectacole, să participe la concursuri și să inspire femeile să fie puternice.

Annie Oakley a plecat din această lume la 66 de ani, lăsând în urma sa o moștenire impresionantă: peste 15.000 de femei instruite să tragă și să lupte pentru respectul lor. Povestea ei este un testament al faptului că puterea, hotărârea și independența sunt armele cele mai de preț ale unei femei.

Pentru Annie, lupta pentru drepturi nu era completă fără o pușcă în mâini. Și poate că așa a fost mai bine — pentru că o femeie cu drepturi și o pușcă este mai greu de ignorat.